Sfântul Filaret cel Milostiv

Sfântul Filaret se născu pe la anul 780 în Paflagonia (Turcia de astăzi) din părinţi de neam bun. La plinirea vârstei îşi luă după lege femeie şi se îndeletnicea cu lucrarea pământului, din care-şi agonisea cele de trebuinţă familiei sale şi făcea milostenie săracilor. Drept aceea alergau la dânsul cu sârguinţă toţi săracii, având trebuinţă de ceva de la dânsul: de haine, hrană, bou, cal ori asin, sau orice fel de lucru, şi toţi primeau îndestulându-se în trebuinţa lor.

Însă din pizma diavolului, ajunse pururea pomenitul Filaret la o atât de mare sărăcie, ca odinioară Iov, încât era lipsit chiar de hrana cea de toate zilele. În toată această vreme însă sfântul Filaret nu încetă milostenia, mai degrabă lipsindu-şi familia sa de cele sărace care le mai rămăseseră.

Dumnezeu, Purtătorul de grijă a toate, nu îl lăsă să se zbată până în sfârşit în lipsă şi rândui ca fiul împărătesei Irina, Constantin, să se căsătorească cu cu nepoata sfântului Filaret, Maria. Mai apoi, Dumnezeu rândui ca şi sfântul Filaret să fie cinstit cu dregătoria de consul şi să ajungă stăpân peste multe bogăţii, din care le împărţi după obicei cu îmbelşugare săracilor.

Milostivul Filaret spunea:

– Dumnezeu ştie nevoia fiecărui om care cere, El precum voieşte, aşa să rânduiască mâna celui ce dă milostenie.

Când fericitul Filaret cunoscu apropierea sfârşitul său, chemă toate rudele sale şi le prezise cele aveau să se întâmple fiecăruia. Mai adăugă şi aceste cuvinte vrednice de pomenire:

– Sa nu uitaţi, fiilor şi rudeniilor, iubirea de săraci! Să cercetaţi pe bolnavi şi pe cei din închisori! Să apăraţi pe văduve şi pe orfani! Să nu poftiţi lucrurile altora! Să nu lipsiţi de la slujbele şi de la liturghiile Bisericii! Şi ca să spun pe scurt, să nu încetaţi a face ceea ce m-aţi văzut pe mine făcând.

Spunând acestea, se rugă pentru ei, apoi adormi în pace dânsu-şi cinstitul său suflet în mâinile Domnului.
sursa:http://acvila30.ro/