Ajunul Craciunului, post cu bucurie

Ajunul Craciunului este ultima zi a Postului Nasterii Domnului. E o zi de post mai aspru decat celelalte zile, deoarece se ajuneaza, adica nu se mananca nimic, pana la Ceasul al IX-lea (ora 15:00), ca apoi sa se manance hrana uscata sau legume fierte. Dar aceasta asprime este inteleasa gresit de multi dintre noi. Ori de cate ori auzim de post negru, post aspru etc, mergem cu gandul ca trebuie sa fim cat mai departe de tot ceea ce inseamna bucurie.

In realitate insa, a fi trist in vremea postului inseamna a nu tine post. Daca postul te uneste cu Dumnezeu, Cel care este izvorul bucuriei, atunci si omul trebuie sa devina mai plin de viata si deci mai vesel in aceste zile. Sigur ca nu trebuie sa avem o veselie de fatada. Trebuie sa fie un acord intre ceea ce suntem in realitate si imaginea pe care o redam semenilor. Altfel ne asemanam fariseilor care au fost numiti de Mantuitorul “morminte varuite”.

Nu exista incompatibilitate intre post si bucurie. Dimpotriva, ele stau impreuna. Nu poate fi trist omul care traieste bucuria prezentei lui Hristos in el. Prin post, dar mai ales prin ajunare, omul ajunge sa simta mai intens dragostea lui Dumnezeu si traind-o, cauta sa o daruiasca tuturor celor din jur cu bucurie. Asadar bucuria de care vorbim este o stare pe care o poti avea permanent inca din aceasta viata. Asa ne explicam de ce atunci cand ne aflam in apropierea unui om cu viata bineplacuta lui Dumnezeu suntem cuprinsi de bucurie.

Craciunul este o sarbatoare a bucuriei si veseliei. Daca Nasterea Domnului e o sarbatoare a bucuriei, ea nu poate fi precedata de intristare.

In concluzie, Ajunul Craciunului nu ne cheama la intristare, ci la impartasire de bucurie, ca o pregustare a bucuriei vesnice.

Adrian Cocosila