Atacurile din afară și dinăuntru

 Sincletica înțelege cât de fragil și de greu de menținut este echilibrul în viața duhovnicească: „Trebuie să fim tot timpul înar­mați împotriva demonilor, fie că vin dinafară, fie că se mișcă dinăuntru. Sufletul, ca o corabie, ba este îm­proș­cat de valurile din afară, ba se îngreuiază de mâlul dinăuntru. Tot așa și noi, ba ne ducem la pierzare din pricina păcatelor dinafară, ba ne stricăm din pricina gândurilor dinăuntru. Trebuie, prin urmare, nu doar să ne păzim de atacurile din afară, ci să îndurăm și țâșnirile gândurilor lăuntrice”.

Ca între niște pietre de moară, sufletul nostru este măcinat de atacurile dinăuntru și de cele din afară. Amma Sincletica se dove­dește din nou a fi realistă, să avertizeze și să refuze consolările facile. Viața duhovnicească este viața noastră de zi cu zi. Nu e evadare, escapism, ci e un drum al trezviei, al discernământului și al nevoinței atente. Aici, în miezul acestui război lăuntric și exterior, sufletul se lămurește, asemenea aurului în topitoare.

Imaginea corăbiei este veche în tradiția creștină, dar maica Sincletica o nuanțează cu finețe duhovnicească. Nu doar valurile exterioare, ci și mâlul care se depune tăcut în adâncurile ființei poate duce la naufragiu. De aceea, privegherea nu înseamnă doar rezis­tență față de ispitele văzute, ci și curățirea celor nevăzute, gândurile tulburi, amăgitoare, trufașe sau deznădăjduite. Cât de ușor alunecăm, chiar și după ani de nevoință, într-o oboseală a inimii, într-un somn al conștiinței, într-o comoditate care se îmbracă în haine duhovnicești. Amma Sincletica avertizează cu privire la această lenevie spirituală.

Ea ne învață că trebuie să trăim cu realism, cu asumare, cu luare-aminte. Tentația de a ne învino­văți doar pe ceilalți pentru ispitele noastre este atât de umană și atât de rătăcită. La fel și iluzia că, dacă ne-am retrage din lume, am fi liniștiți. În orice loc ne găsim, cele două surse ale luptei, ispitele interne și externe, rămân acolo. Pacea inimii nu se dobândește prin fugă, ci prin luptă. Iar lupta nu este împotriva trupului sau a lumii în sine, ci împotriva duhurilor necurate, împotriva răului care îmbracă chipul slăbiciunii proprii, al mândriei, al fricii sau al iubirii de sine.

Creștinul este chemat să se împotrivească atât asalturilor interne, cât și externe, iar maica Sincletica întărește această chemare cu sobrietatea și luciditatea femeii care a cunoscut suferința și ispitele, dar și biruința prin har. Ea nu propune formule, ci un drum. Un drum al răbdării, al discernământului și al consecvenței.

Această dublă luptă – împotriva valurilor și a mâlului – este imaginea exactă a vieții duhovnicești autentice. Nu ne putem apăra doar cu ziduri, ci trebuie să curățăm și adâncul inimii. Nu e de ajuns să fim morali pe dinafară, dacă înăun­tru trăim în confuzie. Adevărata libertate se dobândește prin acest efort constant de curățire. Amma Sincletica, asemenea marilor pă­rinți ai pustiei, ne oferă nu rețete de viață liniștită, ci cheia unei lupte care duce la adevărata pace – aceea care vine din biruința harului în omul lăuntric.

Citeşte mai multe despre:   Amma Sincletica
articol de:  Pr. Paul Siladi
sursa: ziarullumina.ro