Atunci îți sunt iertare păcatele când simți în tine viața lui Dumnezeu

iertare    Când iartă Dumnezeu păcătele? Unii spun că la Taina Spovedaniei?

“Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul şi cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine fiule (N), şi să‑ţi lase ţie toate păcatele. Şi eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce‑mi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.”

Domnul Hristos spune că atunci când ne împărtășim:

“Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.” (Matei 26, 26-28)

Dumnezeu ne iartă păcatele și la Taina Sfântului Maslu.

În cea de-a cincea rugăciune, Milostivul Dumnezeu este numit „Tatăl orfanilor, limanul celor înviforați și doctor al celor bolnavi; Cel ce porți fără mâhnire slăbiciunile noastre și iei asupră-Ți suferințele noastre; Care miluiești cu liniștirea; Cel ce treci peste fărădelegi și ierți nedreptățile; Cel grabnic spre ajutor și zăbavnic la mânie; Cel ce primești pocăința păcătoșilor și ai putere a ierta păcatele cele multe și grele și dai tămăduire tuturor celor ce petrec întru neputință și în boală întunecată”.

Următoarele rugăciuni, a șasea și a șaptea, precum și rugăciunea ce se citește în timp ce Sfânta Evanghelie se află deschisă pe capul bolnavului, cer iertarea păcatelor celor aflați în suferință:

„Ție ne rugăm și cu umilință la Tine cădem: în bunătatea Ta, Însuți slăbește, lasă, iartă, Dumnezeule, fărădelegile și păcatele robului Tău și greșelile lui cele de voie și cele fără de voie”.

Taina Botezului iartă toate păcatele celui nou venit în Biserica lui Hristos și-l luminează.

“Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.” (FA 2, 38)

Prin rugăciunile din ziua Pogorârii Duhului Sfânt ni se spune că Dumnezeu iartă păcatele. La fel și la alte rugăciune citite de preot.

Noi știm că și în rugăciunile personale Dumnezeu primește pocăința noastră și ne iartă de păcate.

Până la urmă când ne iartă Dumnezeu? Este de ajuns să mergem doar la spovedanie? Doar la Sfântul Maslu? E deajuns doar să vorbim cu Dumnezeu în rugăciunile noastre personale cerândui iertarea păcatelor noastre? E sufiecient doar să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului la fiecare Sfântă Liturghie? Sau poate doar e de ajuns Botezul ca să fim iertați?

Toate Sfintele Taine ale Bisericii (Botezul, Mirungerea, Euharistia, Spovedania, Maslul, Cununia și Hirotonia), toate rugăciunile comunitare și personale, toată Sfânta Scriptură, tot cuvântul duhovnicesc al Sfinților Părinți, toate slujbele (sfințirea apei, sfințirea casei, etc.), și toată lucrarea de mântuire a Domnului nostru Iisus Hristos curățește de păcate, luminează, ridică, deschide mintea, umple de har sufletul, sporește credința, dă nădejde, vindecă… Toate împreună!

Toate ale Bisericii sunt șuvoaie de har din același unic izvor al Dumnezeirii: Iisus Hristos, Dumnezeu și Omul.

Prin toate lucrează același Dumnezeu, și prin toate curge același Har, dar având lucrări diferite. Toate sunt raze de lumină din același Soare Dumnezeiesc – Iisus Hristos, Domnul nostru.

Toate întâmplările omului de zi cu zi sunt situații ale vieții prin care Dumnezeu ne dă șansa să ne vedem greșelile și să ne vindecăm de păcate. Toate au fost rânduite de Dumnezeu din veșnicie spre cunoașterea Lui. Fără a ne predestina viața, dar știind toate alegerile noastre dinainte, Dumnezeu a ales și El să intervină pe tabla de șah a vieții mutând și El piesele Sale pentru a contracara răul nostru, pentru a încuraja bunele intenții, pentru a ne conduce pas cu pas către cunoașterea Adevărului… iar Adevărul ne va face liberi.

“Atunci îți sunt iertare păcatele când simți în tine viața lui Dumnezeu.” (Sf. Simeon Noul Teolog)

Când Harul lui Dumnezeu te vizitează des în sufletul tău, când simți prezența lui Dumnezeu în tine, atunci e semn că ți s-au iertat păcatele… măcar o parte. Și când Dumnezeu ți-a rănit inima cu Harul Său, atunci nimic nu te va mai bucura și împlini așa cum a făcut-o El, și toate celelalte par neînsemante. Din acest moment omul va căuta permanent Harul, și nu se va liniști până nu-L va dobândi.

Și astfel viața noastră devine o căutarea permanentă de a dobândi pe Duhul Sfânt, așa cum spune Sfântul Serafim de Sarov.

(Claudiu Balan)
sursa:ortodoxiatinerilor.ro