Cat de greu e sa fii Dumnezeu…

   Pericopa Duminicii acesteia, a V-a după Rusalii, cuprinsă în Evanghelia după Matei (8.28-34), îmi naşte mereu acelaşi gând. E greu să fii Dumnezeu. Abia ce vindecase un lepros (8.1-4), vindecă pe sluga centurionului – pomenit în duminica trecută (8.5-13) vindecă pe soacra lui Petru şi mulţi alţi bolnavi (8.14- 17), potoleşte furtuna (8.23-27) şi, ca un făcut, liniştea îl poartă între neliniştiţii din ţinutul gherghesenilor. Doi oameni demonizaţi, care-i speriau pe toţi, îi ies în întâmpinare. Semn că oricât de îndrăcit e omul ştie unde este scăparea sa. O întâlnire şi un dialog. Diavolii îl scot vinovat pe Dumnezeu că-i deranjează. Şi cer, ca orice hoţ, parşiv şi alunecos, îndurare. Fug în turma de porci. Vatămă avuţia gherghesenilor. Şi le iese. Cetăţenii ghergheseni nu văd eliberarea din statutul de fiară al concitadinilor. Sunt deranjaţi de pierderea porcilor.

Necredincioşi, fără Legea lui Moise întipărită în adâncul sufletului lor – semn că trăiau din negoţ şi hrănire cu porci? Adică seamănă cu noi.

Pe care Hristos Domnul alege prin Botez să ne facă ai Lui. Bunul Dumnezeu. Face bine şi pică prost dinaintea stăpânilor de porci. Mereu este aşa cu aceia care pun mai mare preţ pe porci decât pe semeni…

Suntem într-o vreme a învinovăţirii lui Dumnezeu de către stăpânii porcilor. Cei care dăruiesc poporului hrana fizică şi negociază binele cetăţilor nu mai iau seama la tulburaţii din marginile cetăţii. Mergeţi către ei, căutaţi-i şi, în numele lui Hristos, izbăviţi-i de urâţenia şi cumplita înrobire de către cel rău. Hristos Domnul nu ne-a vestit o Evanghelie a non-implicării, a şederii rezervate numai la umbra Sa. Ne vrea lucrători Vestirii Sale, dăruitori de pace şi vindecători de urât. Ortodoxia nu este paralizie sub Har, ci conlucrare cu Dumnezeul Slavei. Nu ne este îngăduit să şedem sub aura falsă a triumfalismului şi tradiţiei istorice, nu ne mai putem numi creştini doar pentru că aşa s-au numit ai noştri ori pentru că aşa au stabilit părinţii ori naşii noştri. Naşterea de Sus, lucrare a Duhului Sfânt în vieţile noastre, cere reactualizarea continuă a mărturiei noastre, prin faptă şi cuvânt. Dumnezeu străbate greu printre grimasele de superioritate ale unei lumi ce pune preţ pe porci mai mult decât pe oameni. Fiţi zâmbetul de curaj al mărturisirii.

Lucraţi Evanghelia cu smerenie şi puterea ce se naşte din slăbiciunea noastră. Dumnezeu, care refuză mereu să fie perfecţionist, ne dă fiecăruia locul şi timpul pocăinţei şi al plinirii umane. Luaţi seama la îndrăciţi şi nu vă temeţi să-i ieşiţi lui Hristos în întâmpinare. Nu are a pierde pe nimeni. Odihniţi pe Dumnezeu prin vieţile voastre. E semn că au venit Rusaliile.

PR. CONSTANTIN NECULA
Fragment din cartea “ACOLO VA FI ŞI INIMA VOASTRĂ…”, Editura Andreiana – Arhiepiscopia Sibiului

crestinortodox.ro

Fragment din cartea “ACOLO VA FI ŞI INIMA VOASTRĂ…”, Editura Andreiana – Arhiepiscopia Sibiului