Darul lacrimilor

  Inainte de caderea in pacat, omul nu plangea. Lacrimile au aparut dupa aceasta cadere, ca prin ele sa-si arate dorul dupa fericirea pierduta. Dar ele fiind o insusire a firii cazute, se intampla ca la unele persoane lacrimile sa fie molipsite de boala caderii si astfel sa fie varsate ca lacrimi pacatoase.

Sfintii Parinti ne poruncesc sa schimbam lacrimile pacatoase in lacrimi placute lui Dumnezeu. Cum se poate face acest lucru? Schimband cauza lor.

Sigur ca aceasta schimbare nu se poate face fara ajutorul lui Dumnezeu. Lacrimile pocaintei sunt un dar al lui Dumnezeu, iar ca sa primim acest dar trebuie sa-I aratam lui Dumnezeu ca-l dorim. Astfel, omul nu poate dobandi lacrimile daca nu a murit pentru chipul acestei lumi. Sau mai bine zis, le primim pe masura ce murim pentru lume.

Dupa cum un post aspru poate aduce unor persoane slabire si nu intarire a firii, tot astfel si plansul poate duce trupul in neoranduiala, prin silirea peste masura. Pentru astfel de situatii Sfantul Isaac Sirul spune: “ Nu este de folos sa dam razboi firii. Cand trupul neputincios este silit la fapte care intrec puterea sa, i se pricinuieste sufletului intunecare peste intunecare si i se face tulburare”. Asadar, masura silintei dupa primirea acestui dar trebuie data de parintele duhovnicesc. El este cel care stiind cat de sanatoasa sau de slabita este firea noastra, ne poate recomanda pasii care ni se potrivesc cel mai bine in aceasta lucrare.

La inceput lacrimile pentru pacatele savarsite sunt putine si amare. Se varsa intru durere. Dar cand darul lacrimilor este intarit prin mila lui Dumnezeu, lacrimile se preschima. Curg mai des, fara durere si aduc bucurie.

Pentru unele persoane lacrimile varsate pentru caderea in pacate sunt de neinteles. Si raman de neinteles pentru cel care nu a simtit niciodata ca instrainarea de Dumnezeu nu este adevarata viata.

Sfantul Simeon Noul Teolog spune ca precum plansul nou-nascutului la iesirea din pantecele mamei sale arata ca este viu – caci daca nu plange se spune ca nu e viu, asemeni, viu duhovniceste este cel ce plange atunci cand renaste duhovniceste.

Darul lacrimilor este un dar esential pentru mantuirea noastra. El e dovada ca pocainta noastra a fost primita. Sa ne intareasca Dumnezeu sa-l dobandim cu totii.
Adrian Cocosila
sursa:www.crestinortodox.ro