Trebuie sa ne spovedim ori de cate ori simtim nevoia. Nu trebuie sa asteptam perioada posturilor de lunga durata pentru a ne marturisi pacatele. Cand simtim ca am cazut, sa mergem degraba sa ne vindecam. Daca nu mai suntem constienti de caderile noastre, atunci e bine sa punem inceput bun si sa mergem sa ne spovedim ca nu cumva raul sa prinda radacina puternica in noi.
Marturisirea trebuie facuta din inima, cu parere de rau pentru cele savarsite si cu credinta ca nu mai dorim sa le repetam. Refuzul de a ne spovedi ascunde refuzul de a-L primi pe Hristos in viata noastra. Sfantul Simeon al Tesalonicului ne indeamna sa nu intarziem sa ne spovedim pentru ca nimic altceva ca lipsa de marturisire nu da atata putere demonilor si gandurilor potrivnice de a hrani in inima noastra caderile nemarturisite.
Este gresit sa credem ca nu am savarsit pacate mari care sa ne duca la spovedanie, dupa cum eronat este sa avem convingerea ca pacatele noastre sunt atat de mari incat nu mai pot fi iertate.
Marturisirea e bine sa se faca deplin, fara a ascunde vreun pacat, dar pe scurt, fara a intra in detalii nefolositoare. Sa nu pierdem din vedere ca nu ne putem apropia de Trupul si Sangele Mantuitorului fara cercetarea amanuntita a constiintei si fara indreptarea vietii. Prin spovedanie marturisim ceea ce am savarsit gresit, ca sa devenim ceea ce suntem chemati si destinati sa devenim: dumnezei dupa har! Daca vom privi astfel lucrurile, atunci nu numai ca nu vom mai uita vreun pacat, dar nici nu vom mai avea nevoie de o lista cu ele, pentru ca vom lipsa lui Dumnezeu si-L vom chema sa-Si reverse dragostea Sa peste noi.
Nu lasati sa treaca mai multe zile de la caderile voastre. E pacat sa fiti lipsiti de bucuriile pe care vi le daruieste spovedania.
Iulian Predescu
crestinortodox.ro