Cand ne hotaram sa postim, trebuie sa avem in vedere ca cea mai importanta arma in viata duhovniceasca este smerenia, iar cel mai mare dusman este mandria. Asadar, ori de cate ori decidem sa postim trebuie sa o facem cat mai discret, ca sa avem cu adevarat un folos de pe urma postului.
Postul a fost randuit pentru sfintirea noastra. Cei care se nevoiesc in fiecare zi sa se asemene cat mai mult cu Hristos, nu intampina greutatile pe care le intalneste cel care este strain de viata in Hristos.
Postul nu este doar un regim alimentar, o oprire de la anumite alimente. Nu suntem chemati sa ne oprim de la mancarea de dulce pentru a pune in locul ei cat mai multe produse de post sau o hrana rafinata de post. Menirea postului nu este sa ne infranam de la bucatele de dulce pentru a ne satura cu unele de post. Reducem o parte din hrana materiala, ca sa sporim hrana spirituala.
Postul aduce anumite oprelisti, ca omul sa inverseze prioritatile. Accentul trebuie sa cada in vremea postului mai intai pe viata duhovniceasca si apoi pe cea trupeasca. Astfel se ajunge ca trupul sa slujeasca sufletului si nu invers. Viata duhovniceasca ne cere exact opusul a ceea ce doreste lumea din zilele noastre. Daca lumea de astazi vrea simturile noastre, sa consumam cat mai mult, sa privim neincetat programele televiziunilor, sa vorbim cat mai mult etc, viata duhovniceasca ne vesteste ca simturile trebuie pazite. Greutatea postului vine din faptul ca el ne cere o alta pozitionare fata de chemarea lumii de consum.
Daca am fi obisnuiti sa nu mai vorbim orice, sa ne ferim pe cat se poate de a auzi, privi, citi orice, am fi mai rezistenti la propunerea societatii de consum si ne-ar fi mai usor sa postim. Cine doreste sa isi cultive viata interioara trebuie sa renunte macar pentru o vreme la propunerile lumii de astazi. Nu ne cere nimeni sa ducem mai mult decat se poate. Nici un exces nu foloseste postirii. Dar trebuie sa avem in vedere ca a nu incerca sa tinem post, inseamna a nu renunta la iubirea de noi insine.
Adrian Cocosila
crestinortodox.ro