Duminica a 30 (Dregătorul bogat – păzirea poruncilor)

O exegeză a pericopei evanghelice a acestei duminici trebuie plasată în contextul evenimentelor româneşti recente, cu impact asupra vieţii noastre creştine, bisericeşti. Evanghelia tânărului bogat ne duce imediat cu gândul la tânărul creştin de astăzi, tânăr care poate este preocupat mai puţin de moştenirea vieţii veşnice, nu atât din raţiuni de refuz al viziunii creştine despre lume şi viaţă, despre existenţa şi scopul vieţii omului în general, cât mai ales de impactul mediatic la care este expus, de grijile multiple din cotidian, de o anumită insecuritate personală dată de o dinamică socială care nu se mai raportează esenţial la probleme religioase, morale, ci la cele economice, financiare, consumiste, de imagine personală în societate. Or, tânărul bogat din Evanghelie, tânăr care cu siguranţă îşi împlinea, potrivit Legii Vechi, obligaţiile sale religioase faţă de templu, dar se şi conforma reglementărilor morale prevăzute şi consacrate comunitar, fiind un drept s-ar putea spune al poporului evreu, vine la Iisus pentru că aflase că există un nivel superior de viaţă, fără constrângerile pe care le implică grija pentru gestionarea, administrarea bunurilor pământeşti. Mai mult, Îl numeşte pe Hristos „Bunule Învăţător“, fiind la curent desigur cu activitatea Mântuitorului Hristos în Israelul vremii, pe de o parte, dar şi cu conştiinţa că s-a apropiat de o personalitate cu adevărat bună, ce în bunătatea ei nu poate fi asociată decât cu Dumnezeu cel bun. Cu alte cuvinte, recunoaşte în Hristos o Persoană deosebită de celelalte, de ce nu un mare profet, chiar pe Mesia, trimisul bun al lui Dumnezeu cel Bun! Acest aspect este cu totul valabil, pentru că bun nu este decât Dumnezeu şi Legea Sa dumnezeiască în viziunea religioasă a poporului biblic.

O bogăţie de care nu te poţi detaşa determină pierderea libertăţii

Venirea tânărului la Hristos este de aceea cu atât mai mult de apreciat pentru că el se recunoaşte ca un membru adevărat, cinstitor de Dumnezeu şi împlinitor al poruncilor Legii Vechi ce nu este satisfăcut de nivelul său spiritual. De aceea, caută ceva superior care să-i împlinească aspiraţiile şi vine la Hristos. Voind să fie desăvârşit, află de la Hristos, Care apreciază efortul de a plini cele ale Legii, datoriile faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, în contextul convorbirii sincere şi deschise dintre cei doi, că are în faţa proiectului, a dorinţei sale de desăvârşire un impediment… Bogăţia! Bogăţie despre care nu aminteşte el, dar de care îi aduce aminte Hristos în calitate de Dumnezeu şi Fiu al lui Dumnezeu Care este atotştiutor, atributul atotştiinţei fiind unul divin într-o metafizică sau filosofie religioasă, cu atât mai mult când este vorba despre revelaţia scripturistică. O bogăţie care implică evident grija pentru o judicioasă administrare şi creştere a acesteia, pentru că creşterea bogăţiei este o lege economică… O bogăţie de care te poţi ataşa de o manieră lacomă, pătimaşă, păcătoasă, determinând dependenţa ce duce la pierderea libertăţii interioare spirituale, la o atitudine dispreţuitoare faţă de cei din jur şi la diminuarea sau pierderea simţului fraternităţii ce antrenează în cele din urmă dezechilibre comunitare. Cu toate acestea, în această epocă materialistă în care auzim des vorbindu-se despre creştere economică ca ideal al unei bunăstări generale, Îl auzim pe Hristos Care sfidează această direcţie prin transcenderea logicii economice şi o invitaţie indirectă de convertire de la logica terestră la cea spirituală, a Împărăţiei divine unde bogăţia este una spirituală, a bucuriei, a păcii, a dreptăţii. Şi cu toate acestea, pe pământ există atâtea bogăţii care atrag pe om, apoi munca lui, evident dublată de un anume context, dar şi de şansă şi bună chiverniseală, poate să-i aducă bogăţie materială, satisfacţii pentru un succes în acest domeniu, cu crearea unei micro sau macrocomunităţi productive ce absoarbe forţă de muncă şi care aduce prosperitate, un echilibru social şi o decenţă a nivelului de trai de care este nevoie în familie, în comunitate, în contextul civilizaţiei actuale care, trebuie să o recunoaştem, este costisitoare şi cere mult efort şi energie, inclusiv constrângeri şi limitări pentru înscrierea în făgaşul rezonabil al unei existenţe normale.
sursa:http://ziarullumina.ro/