Duminica a IV din post – a Sf.Ioan Scararul

ioan scararulDuminica a 4-a din Postul Mare este închinată Sfântului Ioan Scărarul.Cine este Sfântul Ioan Scărarul? Este omul care a trăit şi a scris “Scara Raiului”, care a trăit suişul omului din iad până în cer, până în rai.

Sfântul Ioan Scărarul a trăit între anii 579 şi 649, petrecând viaţa călugărească mai întâi în ascultare de duhovnic, apoi timp de 40 de ani, viaţă retrasă, de linişte şi rugăciune. Numai după această lungă nevoinţă a primit să fie stareţ al Mănăstirii Sinai, timp în care a scris cartea „Scara”.

După cum arată însuşi titlul acestei lucrări, ea prezintă viața în Hristos ca un suiş duhovnicesc. Scara sa are treizeci de trepte, de la lepădarea de lume şi până la unirea celor trei virtuți teologice: credința, nădejdea si dragostea.

În cuvinte simple, dar cu un conţinut foarte adânc, Sfântul Ioan Scărarul ne arată lupta duhovnicească din suflet, din minte şi din inimă a celui care se străduieşte să urce spre Dumnezeu prin împlinirea poruncilor dumnezeieşti, prin curăţirea de patimi. Vedem cum o virtute duce către alta, pe măsură ce omul se înalţă din ce în ce mai sus şi în final ajunge la acea înălţime unde sălăşluieşte cununa virtuţilor, care este numită „iubirea creştină”. În carte, Sfântul Ioan arată desluşit cum se trece de la un pas la următorul.

Fiecare virtute hrăneşte sufletul omului, îl face fericit, coboară în sufletul său odihna dumnezeiască, cerească. Fiecare virtute trăieşte prin alta. Şi atunci când o virtute se sălăşluieşte în sufletul omului, toate celelalte vor urma, toate încet-încet de la ea vor proveni şi se vor dezvolta prin ea şi împreună cu ea.

În lucrarea sa “Scara”, se vede că Sf. Ioan a scris cum a trăit şi a trăit cum a scris. De aceea, în duminica a patra din Postul Sfintelor Paşti, el este pomenit ca „scară“ sau întăritor al celor ce se nevoiesc şi urcă sau sporesc duhovniceşte, atât prin pilda vieţii, prin scrisul său, cât şi prin rugăciunile pentru cei ce se luptă duhovniceşte să-şi zidească propria Scară; el este o făclie şi o  bună călăuză duhovnicească postitorilor în urcuşul lor spre Înviere, spre Lumina Sfintelor Paşti. Amin.

(Preafericitul Părinte Daniel, Sfântul Iustin Popovici, ÎPS  Nicolae Condrea)