În prima duminică după Pogorârea Sfântului Duh, Biserica e în mare sărbătoare. Este Duminica prăznuirii tuturor sfinților din panteonul creștin, în special a celor rămași necunoscuți lumii.Duminica Tuturor Sfinților, în calendarul ortodox, este prima duminică după Rusalii. Biserica prăznuiește toți sfinții știuți și neștiuți. În popor, sunt sărbătoriți toți cei care poartă nume de sfinți și nu numai.
Prima duminică după Rusalii este dedicată de Biserica noastră ca zi de sărbătoare a tuturor sfinţilor din cei 2.000 de ani de istorie creştină. Această sărbătoare este şi a sfinţilor ale căror nume şi urme s-au pierdut, s-au uitat sau au rămas neînregistrate şi necunoscute. Această sărbătoare a fost introdusă mai întâi la Antiohia, în secolul al IV-lea, şi mai apoi s-a răspândit în întreaga Biserică creştină. Sinaxarul acestei zile ne spune că sărbătorirea Duminicii Tuturor Sfinţilor, după Pogorârea Sfântului Duh, arată că venirea Preasfântului Duh a lucrat prin Apostoli lucruri atât de mari, încât a sfinţit şi a înţelepţit pe semenii noştri şi, aşezându-i pe aceeaşi treaptă cu îngerii, i-a adus, prin Iisus Hristos, la Dumnezeu: pe unii, prin mucenicie şi sânge, iar pe alţii, prin trăire şi viaţă virtuoasă.
Prăznuind această sărbătoare, cinstim şi pe mulţi alţii care, deşi au bineplăcut lui Dumnezeu prin virtuţile lor, totuşi, din cauze necunoscute, au rămas neştiuţi de nimeni.
Dar, mai presus de toţi şi între toţi şi cu toţi sfinţii, pe Sfânta Sfinţilor, pe Preasfânta şi de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria. După cum vedem din expunerea sintetică a sinaxarului, în această duminică cinstim întreaga creatură, atât văzută, cât şi nevăzută, ce s-a învrednicit de primirea darului sfinţeniei de la Bunul Dumnezeu.
La praznicul tuturor sfinților, știuți și neștiuți, se poate considera a fi onomastica tuturor oamenilor. Biserica prăznuieşte sfinţii din toată lumea, care au pătimit pentru Hristos, pentru credinţă. Sfinții sunt pentru noi modele vrednice de urmat în lupta pentru propovăduirea credinței. Pentru a primi ajutorul lor, trebuie să ne închinăm și să-i sărbătorim cum se cuvine, prin rugăciune și smerenie. Îi cinstim acum pe cei mai vrednici fii ai neamului, de la facerea lumii până în zilele noastre, care au luptat pentru păstrarea demnității umane, închinându-și viața în slujba dreptatății și credinței.