Sfinţii Trei Ierarhi

Pe 30 ianuarie,(12 februarie) crestinatatea cinsteste pe Sfintii Trei Ierarhi: Sf. Vasile cel Mare (+379), Sf. Grigorie de Nazianz sau Teologul (+389) si Sf. Ioan Hrisostom sau Ioan Gura de Aur (+407).

Contemporani, dupa cum arata datele trecerii lor intru Domnul, prieteni si colegi de studii, Sf. Trei Ierarhi sunt cele trei varfuri ale Bisericii Ortodoxe care au intrecut cu inaltimea lor pe multi si, ca niste apostoli, au stralucit, de indata, in lume, dupa acea lunga perioada cumplita a persecutiilor care a durat aproape 300 de ani.

Sfantul Vasile cel Mare s-a nascut in Cezareea Capadociei, intr-o familie evlavioasa. Parintii i-au dat o crestere crestina aleasa. Studiile le incepe in familie cu tatal sau, rectorul Vasile. Invata cu cei mai eruditi rectori si filosofi la Cezareea Capadociei (al treilea oras ca marime si importanta din Imperiul Roman, dupa Roma si Alexandria Egiptului), apoi la Constantinopol, devenit capitala Imperiului si, in cele din urma, la Atena, unde il avea coleg si prieten pe Sf. Grigorie de Nazianz, ca si pe viitorul imparat Iulian Apostatul (361 – 363). Aici, la Atena, cei doi viitori mari ierarhi vor cunoaste doar doua drumuri „Scoala si Biserica”. In anul 355 se intoarce in orasul natal, avand 25 de ani, primeste botezul, imparte intreaga avere la saraci si intra in monahism. In singuratatea manastirii, impreuna cu prietenul sau Grigorie de Nazianz, alcatuiesc o culegere de texte despre frumusetea vietii spirituale cu titlul: Filocalia – iubire de frumos. In 364 este hirotonit preot, iar in 370 – episcop al Cezareei Capadociei. De numele sau sunt legate Regulile monahale mari si mici, precum si liturghia care-i poarta numele. Opere dogmatice, omiletice il arata ca pe o stea de prima marime a perioadei patristice.

Sfantul Grigorie de Nazianz, unul dintre “parintii capadocieni”, s-a nascut la Arianz, linga cetatea Nazianz, dintr-o familie de aristocrati. In anul 379 pleaca la Constantinopol unde, la mica biserica a Invierii, tine cele cinci Cuvantari teologice in cinstea Sf. Treimi care ii vor aduce mai tarziu numele de „Teologul”. Tot aici rosteste cele cinci omilii despre dumnezeirea Logosului. Cuvantarile il dezvaluie ca orator desavarsit, profund cunoscator al principiilor retoricii. De aceea, cuvantarile sale sunt studiate in scolile de retorica. Prin acestea tanarul episcop a demonstrat ca, in cetate, cultura crestina nu este cu nimic mai prejos de cea clasica pagana. Interesant de stiut ca Sf.Grigorie este primul autor grec care a publicat o colectie de scrisori, el punand bazele corespondentei ca mijloc de comunicare, fixand de altfel caracteristicile unei scrisori: concizia, claritatea, gratia si simplitatea.

Potrivit contemplatiei Sf.Grigorie, existenta lui Dumnezeu poate fi dovedita cel mai bine prin intermediul lumii create. Ca Dumnezeu exista, putem sti, dar ce este El, care este natura Lui, unde este si unde a fost inainte de intemeierea lumii depasesc posibilitatile noastre de cunoastere. Infinitul nu poate fi definit. Cauza inabilitatii noastre de a-L cunoaste pe Dumnezeu rezida in unirea sufletului cu trupul, acesta din urma impiedicand sufletul sa se ridice peste lucrurile sensibile.

Sfantul Ioan Hrisostom sau Ioan Gura de Aur ( 344/354-407), mai tanar ca ceilalti doi antiohieni, este considerat cel mai de seama reprezentant al scolii din Antiohia, oras socotit „Podoaba Orientului” inca din timpul lui Alexandru cel Mare. Tatal sau a detinut inalta functie militara de magister militum Orientis.

Sf. Ioan este cel care fixeaza , in canoane precise, taina cea mai presus de fire si intelegere care se savarseste de fiecare data in cadrul Sf.Liturghii, cand Hristos se jertfeste in mod real.

De remarcat pentru noi, romanii, faptul ca in 399, la indemnul Sf. Teotim, episcopul de Tomis, va trimite misionari in Scithia Minor (Dobrogea) pentru scthinomazii de la Dunare.

Datorita talentului sau oratoric a fost distins cu titlul de «invatator si sacerdot universal», iar pentru maretia si splendoarea cuvantului sau i s-a dat numele de Hrisostom, adica Gura de Aur. Doctrina sa teolo¬gica poarta amprenta preo¬cu¬parilor sale ma¬jore, anume exegeza biblica si activitatea pastorala.

Sarbatoarea de pe 30 ianuarie reprezinta o forma superioara de jertfa adusa de ca¬tre om lui Dumnezeu, ala¬turi de ofran¬dele efor¬tu¬rilor sale fi¬zice, mo¬rale si spiri¬tuale pe care tre¬buie sa le infa¬tiseze me¬reu ina¬in-tea Domnului.