Hrișca, un aliment excelent pentru întreaga familie. Ce beneficii are.

Hrișca este un aliment cu adevărat extraordinar, din păcate, consumat foarte rar în România. Are multiple calități nutritive și virtuți terapeutice probate științific. Unde mai pui că se gătește foarte ușor, fiind un ingredient nepretențios și versatil!

Ce găsim în boabele mici de hrișcă

În primul rând, aproape întregul compus vitaminic B (B1, B2, B3, B4, B5, B7), vitaminele E, K, dar și minerale importante (fier, potasiu, magneziu, calciu, cupru, zinc, molibden, fosfor, bor, seleniu), unele dintre ele într-o concentrație însemnată. De exemplu, în cazul magneziului, oligoelementul cu rol capital în procesele matabolice, o porție de 120 grame de hirșcă acoperă necesarul pentru o zi! Apoi, în fructele de hrișcă descoperim carbohidrați într-un procent oscilând între 70 și 80% și proteine într-un raport de 18% (peste 90% dintre acestea fiind cu aport biologic deosebit). Avem, așadar, un produs superior din punct de vedere nutritiv gramineelor, cu un conținut mai mic de zaharuri, dar mai mare de proteine. De fapt, la capitolul proteine, hrișca depășește toate cerealele.

O altă prezență remarcabilă o constituie grupul numeros de aminoacizi esențiali precum arginina, lyzina, threonina, triptofanul, cysteina, alături de compușii cu proprietăți antioxidante cum este rutinul și taninurile. Printre altele, hrișca a fost vreme îndelungată sursa principală de extragere a rutinului din care se obtine rutozidul – un bioflavonoid care acţionează la nivelul capilarelor prin creşterea rezistenţei acestora şi contribuie la normalizarea permeabilităţii capilare.

Hrișca nu conține gluten

Însă de departe cel mai mare atu al acestui aliment este faptul că în compoziția sa nu există gluten. Vorbim de buclucașa proteină prezentă în cereale, precum grâu, orz, secară și ovăz. Aceasta deține o fracțiune proteică toxică, numită gliadina, la care unele persoane pot dezvolta intoleranță în formă ușoară (cu manifestări digestive trecătoare: dureri abdominale, flatulență, balonare și diaree) ori gravă, adică boala celiacă (afecțiune inflamatorie cronică a intestinului subțire, caraterizată prin malabsorbție). Aftfel că hrișca se dovedește o adevărată mană cerească dacă ai pe cineva în familie cu sensibilitate la gluten sau pur și simplu îți surâde ideea încercării meniurilor „gluten free”, atât de lăudate de starurile de peste Ocean (Gwyneth Paltrow, Rachel Weisz, Victoria Beckham etc).

7 motive pentru a pune hrișca în farfurie

1. Hrișca nu pune în pericol silueta, ba dimpotrivă! Asta pentru că este săracă în grăsimi (1,8-2,7%), puțin calorică (154 de calorii la 100 de grame), dar sățioasă și bogată în fibre insolubile și substanțe cu efect diuretic, care ajută la eliminarea excesului de apă din corp.

2. Hrișca favorizează producerea de bifidobacterii și stimuleaza activitatea bacteriilor bune din tubul digestiv. Este considerată de anumiți cercetători un aliment probiotic. Ține nivelul glicemiei sub control, datorită unui tip de inositol din compoziție (implicat în mecanismele secundare se reglare a sintezei de insulină). Din acest punct de vedere, hrișca este studiată cu mult interes nu numai în cazul persoanelor cu diabet insulinodependent, dar și a femeilor care manifestă sindromul ovarelor polichistice. Stabilizează valorile tensiunii arteriale, previne apariția și împiedică evoluția ischemiei cardiace, dar și a tromboflebitei. Un mare merit în acest sens îl are principiul activ numit colina, pe care hrișca îl conține din abundență.

3. Hrișca previne cancerul. Într-un studiu dat publicității în 2008, cercetătorul american dr. George Inglett afirma că, în urma testelor de laborator și de medicină experimentală, au fost puse în evidență proprietăți antimutagene și antitumorale remarcabile ale hrișcăi. Compușii fenolici, vitaminele, oligoelementele și fibrele alimentare din boabele sale contribuie la reducerea semnificativă a riscului de a face numeroase forme de cancer, între care figurează și cele mai agresive tipuri: colo-rectal, gastric, esofagian și pulmonar.

5. Hrișca încetinește îmbătrânirea. Un studiu japonez făcut în 1996, sub conducerea dr. Mitsuru Watanabe, a scos la iveală faptul că hrișca are o combinație unică de substanțe cu efect antioxidant, care protejează celulele de degradare și îmbătrânire prematură.

Cum se consumă hrișca?

Semințele de hrișcă sunt aromate și ușor dulcegi. Ele pot fi consumate crude, încolțite, fierte (hrișca ține foarte bine locul orezului din pilaf) sau prăjite, simple sau în amestec cu alte alimente, sau ca făină, de asemenea în felurite combinații.

Sunt celebri tăiețeii japonezi soba, care alături de orez sunt un aliment de bază în arhipelagul nipon. Japonezii consumă cu mare plăcere și planta verde în primele stadii de dezvoltare (plăntuțe de 5-7 zile). Și coreeni sunt mari mâncători de hrișcă, ei preparând din făină mai multe tipuri de tăieței, supe și jeleuri. La mare preț este și în Rusia, Ucraina și Polonia, unde e inclusă în numeroase rețete.

O întâlnim și în țările vestice, în Franța în compoziția unor delicioase clătite care se umplu cu gem, iar în Italia pe lista de ingrediente a unor biscuiți care-ți înnebunesc papilele gustative.

Bună și pentru bebeluși

Fiind o alternativă foarte bună pentru cereale, având în vedere absența gluteului, hrișca poate deveni unul dintre participanții esențiali în meniul de diversificare a alimentației celor mai mici dintre noi.

Introducerea sa necesită, totutuși, o oarecare prudență, fiind recomadată respectarea regulei celor patru zile, pentru a urmări eventualele reacții alergice. Chiar dacă este extrem de rară, alergia la hrișcă există și este o realiatate și nu o putem nega. Exact așa cum este și alergia la portocale sau pisici.