Înălțarea Domnului – Hristos S-a înălțat!

 

inaltarea domnului 2  Inaltarea este unul dintre cele 12 mari Prazince Imparatesti ale Bisericii noastre. In aceasta zi praznuim momentul in care, in prezenta apostolilor Sai, Domnul nostru, lisus Hristos s-a inaltat la cer de pe Muntele Maslinilor. Aceasta a avut loc la 40 de zile de la Inviere.

Intalnindu-se Iisus cu ucenicii dupa inviere, si deschizandu-le mintea ca sa priceapa Scripturile, le-a spus: “asa este scris si asa trebuie sa patimeasca Hristos si sa invieze din morti a treia zi (…) Voi sunteti martorii acestora. Si iata. Eu trimit peste voi fagaduinta Tatalui Meu; voi insa sedeti in cetate, pana ce va veti imbraca cu putere de sus. Si i-a dus afara pana spre Betania si, ridicandu-Si mainile, i-a binecuvantat. Si pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer. Iar ei,inchinandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare”(Luca 24:45-52).
Iar in Faptele Apostolilor se spune: Iisus s-a aratat ucenicilor timp de patruzeci de zile “vorbind cele despre imparatia lui Dumnezeu. Si cu ei petrecand le-a poruncit sa nu se departeze de Ierusalim, ci sa astepte fagaduinta Tatalui, pe care (a zis El) ati auzit-o de la Mine: Ca Ioan a botezat cu apa, iar voi veti fi botezati cu Duhul Sfant, nu mult dupa aceste zile (…) Ci veti lua putere, venind Duhul Sfant peste voi, si imi veti fi Mie martori in Ierusalim si in toata Iudeea si in Samaria si pana la marginea pamantului. Si acestea zicand, pe cand ei priveau, S-a inaltat si un nor L-a luat de la ochii lor”.
Inaltarea Domnului este totodata o garantie si a inaltarii noastre: “Iar Eu cand Ma voi inalta de pe pamant, ii voi trage pe toti la Mine”, (Ioan 12:32). Nu este vorba numai de o inaltare spirituala, ci va participa si trupul nostru. Dupa cuvintele Sf.Pavel aceasta va aveea loc dupa invierea celor adormiti si a transformarii trupurilor celor aflati in viata in trupuri nestricacioase si nemuritoare: “Nu toti vom muri, dar toti ne vom schimba (…) Caci trambita va suna si mortii vor invia nestricaciosi, iar noi ne vom schimba. Caci trebuie ca acest trup stricacios sa se imbrace in nestricaciune si acest (trup) muritor sa se imbrace in nemurire” (I Corinteni, 15:51-53).

În tradiţia populară zilele acestea au o încărcătură specială, chiar magică. În ziua de dinainte de Ispas, care mai e numită si Ajunul de Ispas nu se lucrează decât jumate de zi. Cealaltă jumătate se prăznuieşte.

-Cei ce muncesc toată ziua le bate piatra holdele şi sunt pociţi ei sau copii lor.
-Se pasc vitele prin holde pentru a fi frumoase şi sănătoase şi se bat cu leuştean pentru a fi ferite de strigoi.
-Se buciumă pentru ca vrăjitoarele să nu ia mana holdelor şi laptele vitelor.
– Pentru paza casei şi a familiei de strigoi, se taie leuştean şi se atârna la porţi şi la ferestre, iar femeile adună plante de leac. Noaptea înfloreşte feriga şi alunul, care culese sunt bune de farmece de dragoste.
-În ziua de Ispas, credincioşii se încing cu foi de nuc la brâu, pentru că şi Hristos şi-a pus când s-a înălţat.
– Se crede că cine moare de Ispas ajunge în cer.
-La Ispas, vitele se bat cu leuştean, ca să se îngraşe.
-De asemenea, se taie păr din vârful cozilor de la vite şi se îngroapă într-un furnicar zicând: „Să dea Dumnezeu să fie atâţia miei şi viţei câte furnici sunt în acest furnicar!”. Tot în astă zi nu se dă foc şi sare din casă, iar tot ce se seamănă după această zi nu mai rodeşte.
-În ziua de Înălţarea Domnului, femeile care au în familie morţi împart azime calde, ceapă verde şi rachiu pentru sufletele morţilor, crezându-se că în acea zi se înalţă sufletele lor la cer şi să aibă merinde de drum.
-Femeile împart laptele dulce fiert cu păsat, iar cei care primesc trebuie să dea şi ei, la rândul lor, un buchet de mături de pe câmp.
-Ciobanii primesc un caş şi uneori un miel. Încep să se taie miei.
-Oameni sunt veseli şi se bat cu leuştean pe care îl ţin la brâu pentru a fi feriţi de strigoi.
-Se saluta cu ,,Hristos s-a înălţat” şi se răspunde cu ,,Adevărat s-a înălţat”!

-Conform credinţei populare, Ispas este personajul mitic care a asistat la Înălţarea Domnului şi la ridicarea sufletelor morţilor la Domnul. Este văzut ca un om vesel de aceea in ziua de Ispas trebuie sa fie bucurie şi veselie. Gospodinele gătesc bucate ca la Paşte – ouă roşii, miel, cozonaci şi pască.
-În ziua de Ispas Căluşarii joacă, iar în Sibiel din Mărginimea Sibiului e obiceiul ocolirii troiţelor.

-Tot astăzi este şi Paştele cailor. Numai în aceasta zi se satură şi caii o dată pe an, şi doar un ceas, pentru că aşa au fost blestemaţi de către Maica Domnului:
„Fire-aţi cai afurisiţi,
De mine, de Dumnezeu,
Mai tare de Fiul meu.
Voi să nu mai aveţi saţ
Numa-n ziua de Ispas
Şi-atuncea vreme de-un ceas”.