Invierea lui Hristos, propria mea inviere

    Invierea lui Hristos este diferita de invierile pe care El le-a savarsit. Invierea fiicei lui Iair, a fiul vaduvei din Nain si a lui Lazar au fost doar semne minunate ale puterii lui Dumnezeu, in vreme ce Invierea Sa aduce biruinta asupra mortii. Cele trei persoane inviate au murit din nou dupa o vreme, pentru ca trupul lor era supus consecintelor caderii – necesitatea mortii. Insa biruinta asupra mortii este mai mult decat intoarcerea la viata. Este recreatie. El trece la o noua forma de existenta.

Invierea lui Hristos ne descopera nu doar ca El are putere sa ne ridice din moarte, caci acest lucru ne-a fost aratat prin invierile savarsite de El, ci sa ne arate ca suntem partasi Invierii pentru vesnicie. Ca dupa inviere, nu vom mai gusta moartea.

Invierea Domnului este implinirea planului dumnezeiesc de mantuire, pregatit omului chiar inainte de crearea lumii. Sa nu uitam ca omul a fost adus la existenta ca sa poata participa vesnic la slava lui Dumnezeu. Insa din cauza caderii in pacat, omul devine incapabil sa se mai impartaseasca vesnic de aceasta slava. Invierea lui Hristos redeschide omului calea spre aceasta impartasire. Din acest motiv, in icoana Invierii, Mantuitorul este reprezentat tinandu-i de mana pe Adam si Eva sau mai bine zis, tragandu-i din moartea in care se aflau.

Mana pe care Hristos a intins-o catre Adam si Eva se afla si acum intinsa catre noi. Nu intamplator in Canonul Invierii se spune: “Ieri m-am ingropat impreuna cu Tine, Hristoase, astazi ma ridic impreuna cu Tine, inviind Tu”. Aceasta mana nu se impune cu forta oamenilor, ea cere consimtamantul nostru. Iar cand noi intindem mana spre a fi prinsi de Hristos, atunci se deschide pentru noi accesul la viata vesnica intru fericire.

Retineti: suntem datori sa simtim mana Celui Inviat.
Adrian Cocosila
crestinortodox.ro