Milostenia este scară spre Împărăţia cerurilor

    milostenie2În Duminica a 30-a după Rusalii s-a citit la Sfânta Liturghie pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Luca, ce vorbeşte despre dregătorul bogat şi despre păzirea poruncilor (Luca 18, 18-27). În cuvântul de învățătură rostit ieri în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reşedinţa Patriarhală, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a arătat că milostenia este o cale prin care omul se vindecă de lăcomie și participă la iubirea lui Dumnezeu.

Întâistătătorul Bisericii noastre a spus că Evanghelia despre dregătorul bogat şi păzirea poruncilor este un îndemn la milostenie sau la ajutorarea celor săraci. „Sfântul Evanghelist Luca ne pune în faţă problema bogăţiei ca obstacol în calea mântuirii şi a desăvârşirii vieţii creştine. Bogăţia nu este rea în sine, dar devine piedică în calea mântuirii când ne legăm de ea ca de ultima realitate, când ne alipim sufletul atât de mult de cele materiale şi trecătoare, încât grija pentru bogăţia materială robeşte sufletul şi nu mai lasă în el loc pentru prezenţa lui Dumnezeu. Spre deosebire de bogatul căruia i-a rodit ţarina şi care nu ştia unde să mai păstreze recolta bogată primită de la Dumnezeu într-un mod neaşteptat, dregătorul bogat din Evanghelia de astăzi nu este un bogat necredincios sau nepăsător, cu privire la mântuirea sufletului său (…). Dregătorul bogat este un om evlavios şi virtuos sau moral, care îşi pune întrebarea cea mai serioasă a vieţii omului pe pământ: «Ce să fac, ca să moştenesc viaţa de veci?» Totuşi, dregătorul acesta pare a fi un om nemulţumit cu viaţa pământească, nu pentru că ar fi fost sărac, nici pentru că ar fi trecut prin multe greutăţi, ci pentru că simte că omul este chemat să trăiască veşnic în iubirea veşnică a lui Dumnezeu”, a evidenţiat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Început al asemănării omului cu Dumnezeu

Preafericirea Sa a precizat că dregătorului bogat din Evanghelie îi mai lipsea o componentă importantă a vieţii spirituale şi morale, iubirea milostivă „Îi lipsea generozitatea sau dărnicia, adică milostivirea sau ajutorarea săracilor. Dregătorul bogat era evlavios şi virtuos, dar zgârcit şi nemilostiv. Domnul Iisus Hristos voieşte să-i arate acestuia că nu este suficient a fi curat şi cinstit şi a nu face rău cuiva, ci, pentru a fi cu adevărat fericit, omul trebuie să fie şi milostiv sau darnic, să ajute pe semeni. Nu e suficient să nu faci nimănui nici un rău, ci este necesar să faci mult bine în jurul tău pentru a dobândi Împărăţia iubirii milostive a lui Dumnezeu Cel milostiv. Prin urmare, Evanghelia de astăzi ne atrage atenţia că nu este suficient să postim mult, să ne rugăm mult, să ne înfrânăm de la păcat, dacă nu suntem şi milostivi. Pentru că milostivirea, ca iubire sfântă sau bunătate arătată faţă de semenii noştri, este începutul asemănării omului cu Dumnezeu Cel milostiv (…). Iisus i-a demolat dregătorului bogat un idol ascuns, relaţia sa pătimaşă, egoistă, posesivă faţă de averile lui trecătoare. Pentru acest bogat, dorinţa de a avea mai mult era mai preţioasă şi mai atractivă decât dorinţa de a fi mai bun”, a explicat Preafericirea Sa.

Hristos Domnul cheamă pe oameni la schimbarea vieţii

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat de ce Mântuitorul Iisus Hristos nu a încercat să-l convingă pe dregător, ci l-a lăsat în starea lui de întristare, în starea de luptă cu sine însuşi. „Domnul Iisus nu-l mai întreabă nimic pe dregătorul bogat când îl vede că s-a întristat la auzul sfatului Său de a vinde toată averea şi de a o împărţi săracilor. Mântuitorul Iisus Hristos respectă în tăcere libertatea lui, de a-L urma sau nu, de a împlini sau nu sfatul pe care El i l-a dat. Vedem că Domnul Iisus propune, dar nu impune, recomandă, dar nu comandă schimbarea vieţii, cheamă, dar nu constrânge, fascinează, dar nu fanatizează, propovăduieşte, dar nu presează sufletul dregătorului bogat”, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Patriarhul României a subliniat că schimbarea modului de a fi şi de a gândi a bogatului lacom de averi este posibilă numai cu ajutorul harului lui Dumnezeu: „Averile materiale nu se pierd când din ele se face milostenie săracilor, ci se transferă de pe pământ la cer. Pentru a ne vindeca de patima lăcomiei avem nevoie de harul lui Dumnezeu”.

Arhid. Ştefan Sfarghie
sursa:https://www.crestinortodox.ro/