Despre Sfântul şi Marele Mir, Sfântul Simeon al Tesalonicului arată că este o prezență activă a Sfântului Duh, spunând: „Este Însuşi El, că zice: Mir vărsat îţi este numele. Drept aceea şi pe noi ungându-ne, ne dăruieşte puterea cea vie şi buna mireasmă a Duhului”. Sfântul şi Marele Mir se sfinţește numai de către Bisericile Ortodoxe Autocefale, şi anume de către Sinodul episcopilor în frunte cu Întâistătătorul Bisericii respective, la Sfânta Liturghie în Joia Mare din Săptămâna Pătimirilor.
După Sfântul Botez, episcopul sau preotul îl unge pe cel botezat cu Sfântul şi Marele Mir, în chipul sfintei cruci, pe părţile principale ale corpului: frunte, ochi, nas, gură, urechi, piept, spate, mâini şi picioare, rostind de fiecare dată: „Pecetea darului Duhului Sfânt! Amin!”. Conform Sfântului Chiril al Alexandriei, noul botezat este uns la frunte, pentru luminarea minţii, la ochi, pentru luminarea vederii, la nări, pentru ca cel uns să fie bună mireasmă a lui Dumnezeu, pe gură, pentru a păzi vorbirea, la urechi, ca auzul să se supună tainelor dumnezeieşti, pe piept, împotriva uneltirilor diavoleşti, precum şi pe spate, mâini şi picioare, pentru sfinţirea căilor şi a faptelor.
Această sfântă taină a fost numită de către părintele Alexander Schmemann „Cincizecimea personală”, adică o însuşire proprie a harului lui Dumnezeu pentru a se întări viaţa creştină dobândită la Botez. Prin rânduiala acestei taine se îndeplinesc astfel cuvintele Mântuitorului Hristos, ca fiecare dintre noi să ne naştem din nou „din apă şi din Duh”. Taina Mirungerii se repetă pentru cei care s-au lepădat în vreun fel de Hristos prin trecerea lor la alte credinţe sau învăţături eretice.
Pr.Ciprian Florin Apetrei