Fiecare om are drumul sau care duce la Dumnezeu. Unii il gasesc mai usor, altii mai greu, altii nu-l gasesc niciodata.
Pelerinii sunt oamenii care doresc sa viziteze si sa venereze locurile sfinte biblice, mormintele martirilor si moastele sfintolor, icoane facatoare de minuni si locuri unde traiesc duhovnici smeriti. Pelerinul vrea să primească de la Dumnezeu o nouă revărsare de har care să-i întarească credinta, sa-i sporeasca iubirea, sa-i ajute rugaciunea.

Pelerinajul înseamnă credință, pentru că ea ne poartă pașii către locurile sfinte, și dorim să ne întărim credința prin vedere și înțelegere. Credem că Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, devenind și Om, credem că mărturiile Sfinților Evangheliști despre Hristos sunt adevărate, credem că Sfinții, prin cinstirea lor, mijlocesc înaintea lui Dumnezeu pentru noi, dar în acelaș timp dorim să ne bucurăm de vederea locurilor unde s-au petrecut acestea.

Printre acestea  am fost si noi, pelerinii de la Biserica Sfintii Trei Ierarhi din Chisinau in frunte cu parohul bisericii – parintele Anatol Goncear. Am pornit in pelerinaj spre locurile sfinte din Grecia, 
asa ca… Doamne ajuta!

 Ziua I – Plecam cu vaporul  în jurul Sf. Munte Athos.
Desi vizita femeilor la Muntele Athos este interzisa, ele au  avut oportunitatea de a vedea toate manastirile din vestul si sud-vestul Peninsulei Muntele Athos de pe vas. Croaziera de 3 ore include o prezentare detaliata si foarte interesanta a Muntelui Athos.

Calugarii athoniti au ales locul, salbatic si neumblat, si tot ei au zidit manastirile si bisericile de pe stanci. Calugarii au sfintit locul, cu rugaciunile si sangele lor, si tot calugarii au hotarat, intr-un glas, ca “avaton-ul” sa ramana valid, indiferent de legile si poftele lumii pagane.
La granita dintre Muntele Athos si Grecia se afla gard de sarma, care are din loc in loc panouri metalice pe care este scris “avaton-ul”, adica interdictia accesului femeilor pe teritoriul republicii monahale. Acest act este semnat de toti marii stareti ai manastirilor athonite de astazi.
Traseul este de jur împrejurul insulei şi se pot vedea de la depărtare câteva dintre manastiri. Pe Muntele Athos exista 20 de manastiri mari, care se mai numesc şi manastiri împaratesti.

Pe lânga ele, mai exista 12 schituri si aproximativ 700 de chilii ale calugarilor. In prezent, pe Muntele Athos traiesc aproximativ 2700 de calugari.

Ziua II– Am sosit in orasul Veria (Bereea),

Aici am vizitat:  cel mai important monument aflat in Grecia, legat de Apostolul Neamurilor, bema sau podiumul de unde a propovaduit invatatura crestina locuitorilor acestei cetati, Sfantul Apostolul Pavel.

Am ajuns la Veria, vechea Beree din Macedonia, prin care a trecut şi predicat Sfântul Apostol Pavel, după ce a fost alungat din Tesalonic. Faptele Apostolilor, capitolul 17, 10-15 ne spune că aici a fost foarte bine primit şi omeniti, asemenea cum s-a întâmplat şi cu noi pelerinii.

Am mers apoi în locul în care a predicat Sfântul Pavel.

Am vizitat catedrala mitropolitană din Veria unde sunt adăpostite moaştele Sfântului Cuvios Antonie cel Nou, un sfânt local din veacul al X-lea, dar foarte cunoscut ca tămăduitor al persoanelor cu boli psihice.

 In acest oras, avea sa se nasca Sfantul Antonie cel Nou, spre sfarsitul secolului al X-lea, in sanul unei familii crestine. Inca din tinerete, fiind a fost atras de viata monahala, s-a retras la Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul, situata in apropirea orasului Veria, pe malul raului Aliakmona, unde a si fost tuns in monahism cu numele Antonie. In scurt timp viata tanarului Antonie a devenit pilduitoare pentru intreaga obste. Dupa  20 de ani petrecuti in aspre nevointe duhovnicesti in aceasta manastire, Sfantul Antonie, cu binecuvantarea staretului, s-a retras intr-o pestera situata in apropiere.

In acest loc s-a nevoit vreme de 54 de ani, primind de la Dumnezeu multe daruri duhovnicesti. A trecut la cele vesnice la varsta de 94 de ani. Niste vanatori au gasit moastele lui la ceva vreme dupa moartea sfantului si atunci au chemat episcopul locului si clerul si s-au sfatuit unde sa aseze moastele sfantului.

Insa pentru ca era foarte cunoscut in regiune si pentru ca lumea il indragea foarte mult, oamenii din orasele din jur au vrut fiecare sa-l ia pe sfant in orasul lui. Atunci, mitropolitul a hotarat sa aseze trupul sfantului pe un car tras de boi si sa lase boii liberi sa mearga acolo unde va fi voia sfantului. Carul s-a oprit in curtea casei parintesti a Sfantului Antonie unde era si un paraclis, o biserica mica inchinata Maicii Domnului, si au hotarat cu totii sa aseze trupul sfantului in mormant, aici in curtea acestei biserici, unde astăzi s-a construit catedrala.

Sfantul Antonie cel Nou este un sfant pe care populatia din zona respectiva si mai ales credinciosii din Veria l-au recunoscut inca din timpul vietii ca un om cu viata aleasa si imediat dupa trecerea la cele vesnice.

De fiecare data, pe 17 ianuarie dar si pe 1 august, cand este a doua sarbatoare a Sfantului Antonie si al doilea hram al catedralei, pelerini din intreaga Grecie vin si se inchina la moastele sale facatoare de minuni.

Excursia continua catre Kalambaka

Un micut oras pitoresc aflat la poalele Meteorelor. Oraselul, de asemenea, este cunoscut pentru strada sa principala, o artera ce abunda in terase, restaurante si taverne tipice grecesti. Facem scurt popas la Zindros – principalul atelier de icoane bizantine – unde am asistat la procesul de confectionare a icoanelor. 

  Ne indreptăm spre Complexul Monahal Meteora unde ne-am  închinat la mănăstirea  Marele Meteor, adica Manastirea Schimbarea la Fata a lui Hristos, care este cea mai faimoasa manastire a complexul monahal de la Meteora; ea s-a construit pe stanca ce se gaseste in extremitatea vestica a padurii de pietre si este cea mai mare din regiunea Meteorei. Stanca pe care se inalta manastirea are inaltimea de 613 metri de la nivelul marii, iar suprafata sa superioara este de aproximativ 1 hectar.

Lăcaşul este situat la 415 m înălţime de la albia râului Pinios.  Urcuşul se face în zigzag, se coboară circa 80 de trepte, se trece culoarul care leagă intrarea de stânca propriu zisa, apoi se începe urcuşul celorlalte 135 de treptate. Se urcă chiar prin câteva mini-tuneluri. Imediat în faţă, cum urci, este turnul vechi cu scripetele şi o plasă se leagănă uşor. Cu ea se duceau proviziile, iar astăzi este folosită pentru a aduce în mănăstire pelerinii vârstnici.

Urcand scara intalnesti la stanga Schitul Sfantului Atanasie, fondatorului manastirii, o constructie mica si simpla, infundata in totalitate in stanca. Continuand urcarea ajungi la manastire.

Manastirea Varlaam, a doua ca marime dupa Megalo Meteoro, a fost numita astfel dupa ermitul cu acelasi nume, care si-a gasit refugiul aici in anul 1350.

Manastirea Varlaam, modesta ca suprafata, dar impozanta, se afla in apropiere de Marea Meteora, pe o solida stanca inalta de 373 de metri. Este de urcat 195 trepte.Conform traditiei, ea a fost locuita pentru prima oara de pustnicul Varlaam care a construit aici in jurul anului 1350 o bisericuta cu hramul Sfintii Trei Ierarhi si cateva chilii.

Mai tarziu au urcat pe stanca fratii Nectarie si Teofanie care, la anul 1518, au construit deasupra ruinelor fostelor cladiri  Biserica Sfintii Trei Ierarhi la inceput, si mai tarziu Biserica Tuturor Sfintilor si a lui Ioan Prodromul (Deschizatorul de Drumuri). Cei doi frati proveneau din familia de boieri a Apsarazilor de la Ioannina dupa cum certifica inscrisurile care se salveaza pana astazi.

Am continuat pelerinajul pe înălţimi până la a treia mănăstire închinată Sfântului Întâiului Martir şi Arhidiacon Ştefan.

Manastirea Sfantul Stefan este una dintre cele sase manastiri functionale suspendate pe stancile Meteorei. Ea este cea mai veche asezare monahala de pe Muntele Meteora, fiind fondata in anul 1192 de catre sihastrul Ieremia. Manastirea Sfantul Stefan este cea mai accesibila pentru pelerini.

Astazi un pod fix in lungime de opt metri te conduce in siguranta la intrarea in manastire. O inscriptie deasupra usii de la intrare marturisea ca manastirea a fost cladita la anul 1192, dupa cum certifica si istoricii si cercetatorii. Inscriptia, care astazi nu se afla la locul ei, spunea: “Ieremia la 1200.”

Aici ne-am închinat la creştetul Sfântului Ierarh Haralambie(craniul Sfantului Haralambie, donat manastirii chiar de domnitorul valah Vlad Tepes), un sfânt iubit pretutindeni, grabnic ajutător împotriva epidemiilor şi protector al animalelor domestice care deservesc nevoilor omului. Aceasta manastire dateaza din secolul al XV-lea si este, totodata, singura manastire de maici de la Meteora, calitate pe care a capatat-o de abia in 1961. Nu se stie cu exactitate de cand dateaza primele constructii deasupra carora a fost ridicata manastirea, unele teorii sugerand chiar anul 1192.

  Ziua III – Igoumenitza – Insula Corfu:

 Am pornit pe apă, spre unul din sfinţii din vechime, mare ierarh şi teolog prin trăire şi mărturisire, anume Sfântul Spiridon al Trimitundei, făcătorul de minuni.

  Până în ziua de azi, sfintele moaşte întregi ale Sf. Spiridon din altarul din Corfu continuă să lucreze cu puterea lui Dumnezeu, Care este minunat întru sfinţii Lui. El este cunoscut ca “sfântul călător”, deoarece papucii de mătase de pe tălpile sale se uzează în fiecare an şi sunt înlocuite la praznicul său. Sf. Spiridon este cinstit de biserică în ziua de 12 decembrie.

Catedrala Sfantul Spiridon este cea mai renumita biserica ortodoxa din Insula Corfu, Grecia. Aceasta biserica pastreaza, cu mare evlavie Moastele Sfantului Ierarh Spiridon al Trimitundei, cinstit si ca ocrotitor al insulei   de mai bine de 500 de ani, plasată între azurele ape ale Egeii, apare în cer, ca un nor plutitor, ce revarsă har asupra celor aflaţi în nevoi.

Avand cel mai inalt turn din oras, Biserica Sfantul Spiridon poate fi vazuta de aproape oriunde ar fi privit orasul. Biserica a fost construita in anul 1596, ea inlocuind vechea Biserica Sorokos, daramata in urma zidirii zidurilor orasului vechi. Moastele Sfantului Spiridon au fost asezate in aceasta localitate in anul 1453.

Biserica este o basilica cu o singura nava centrala, avand un turn clopotnita foarte inalt. Ceasul de pe clopotnita aminteste de cel de la Biserica Sfantul Gheorghe, din Venetia.

Doua bucati mari de marmura alba, lucrate in Venetia, in anul 1852, dupa cum se marturiseste in pisania bisericii, scrisa in limba latina, despart nava centrala de Sfantul Altar.

Nascut in insula Cipru, in anul 270, Sfantul Spiridon a fost fiul unei familii sarace si simple. Crescand in dreapta credinta si ducand o viata de nevointa, Sfantul Spiridon a fost hirotonit episcop de Trimitunda. Sfantul Spiridon a luat parte la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, unde a aparat dogma Sfintei Treimi prin prefacerea unei carmizi in pamant, apa si foc.

Sfantul a trait si a murit in Cipru, de-a lungul vietii sale el savarsind nenumarate minuni. El a fost prins si omorat in vremea persecutiei lui Maximin, in anul 350. Dupa adormirea in Domnul a sfantului, cand saracinii au atacat insula Cipru, localnicii i-au deschis mormantul, spre a lua trupul sau in Constantinopol, spre a nu fi profanat. Trupul sau era neputrezit si frumos mirositor.

Dupa cucerirea Constantinopolului, in anul 1453, preotul Gheorghe Kalohairetis, din Corfu, a luat Moastele Sfantului Spiridon cu sine, pe meleagurile natale. Acestea au ramas, pentru o vreme, in familia lui.

Facand parte din zestrea nepoatei sale, Asemina, Moastele Sfantului au ajuns in posesia familiei Voulgaris, care le-au asezat in capela personala.

Moastele Sfantului Spiridon au fost asezate in actuala locatie in anul 1590, cand biserica cea veche din Sorokos a fost daramata, spre a fi zidite zidurile cele fortificate ale orasului. Anual, in oras au loc patru mari procesiuni cu  Moastele Sfantului Spiridon.

Sfantul Spiridon face mari minuni si astazi, cea mai vadita dintre ele fiind aceea ca papucii din picioarele sfintelor sale Moaste, in racla, se tocesc in timp, nimeni umbland la ei.  Papucii Sfantului Spiridon trebuie schimbati periodic.

Sfantul umbla neincetat prin lume, spre a asculta si implini rugaciunile celor ce il cheama in ajutor. Sfântul Spiridon vine cu sfântul său trup la cei bolnavi, care îi cer ajutorul şi îi vindecă. Împovăraţi de multe ispite şi în noianul păcatelor celor mai vătămătoare aflându-ne astăzi, mare nădejde punem în tine, ierarhe, ajutorul celor fără de nădejde, mângâierea celor necăjiţi, te rugăm fii mijlocitor pentru sufletele noastre ca împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!((Acatist, condacul al 3-lea).

 Ne-am  indreptat apoi spre Manastirea Paleokastritsa unde se afla mana dreapta si  icoana Facatoare de minuni a Maicii Domnului.

Paleokastritsa se afla la o distanta de aproximativ 20 km de capitala insulei, Kerkyra, si emana un aer aparte de prospetime, datorita vegetatiei abundente.

 Mănăstirea Paleokastritsa se iveşte pe vârful înverzit al unei stănci de unde ochiul vizitatorului este încântat de un frumos peisaj atât în interiorul mănăstirii cât şi în exterior.

Mănăstirea constituie o importantă şi frumoasă piesă arhitecturală, adăpostită de Corfu.
A fost construită în 1277 şi restaurată în 1722. Grădinile de aici şi manastirea oferă privelişti spectaculoase asupra golfurilor din Paleokastrista. Aici puteţi vizita un muzeu micuţ ce expune vestigii religioase, precum şi un magazin mic de suveniruri.

Manastirea Panaghia din Paleokastritsa a fost construita in secolul al 13-lea, conform inscriptiei gravata pe poarta manastirii, pe locul unde a fost gasita o icoana a Fecioarei Maria, pe dealul Agios Spyridon, incarcat cu livezi de maslini, care vegheaza asupra fermecatoarelor golfuri care dau splendoare peisajului din jur.

Biserica de azi si chiliile pentru calugari au fost construite in secolul al 18-lea. Biserica este o bazilica cu o singura nava, cu acoperis de lemn, cu clopotnita tipica bisericilor corfiote.

In biserica se gasesc icoane rare din perioada bizantina si post-bizantina. Manastirea a avut o istorie zbuciumata , pentru care sta marturie un tun cu stema Romanovilor (rusii au fost prezenti in Insula Corfu pentru un timp scurt in anul 1799).

In timpul ocupatiei britanice, in secolul al 19-lea, manastirea a fost transformata in spital militar.

Iar in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, italienii au instalat aici un punct de control militar iar germanii au transformat chiliile in magazii.

In curtea manastirii exista un muzeu care expune carti, modele de nave, icoane bizantine si post bizantine, vesminte monahale si bisericesti si scheletul unei balene.

Aflăm că sunt cinci viețuitori, 4 arhimandriți și un ieromonah, și că se slujește Sf. Liturghie în fiecare zi.Aici este și o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului,care în trecut a scăpat Mânăstirea de la un atac al turcilor.

 Curtea mănăstirii din Paleokastritsa este un loc pe cât de mare, pe atât de fascinant. La poalele bisericii, se află o curte de flori exotice. Culorile sunt, iarăși, ireale. Ai senzația că plantele sunt artificiale, prea arată grozav.

Ziua IV – Plecare spre Insula Kefalonia.

Traversam tunelul subteran de la Preveza care leaga continentul de Insula Lefkada. Vizitam Manastirea Maicii Domnului din Markopoulos cu icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului careia i se inchina serpii.

 In fiecare an, in luna august, in postul Adormirii Maicii Domnului, cand crestinii praznuiesc Schimbarea la Fata (6 august) si Adormirea Maicii Domnului (15 august), un numar insemnat de serpi mici apar in jurul bisericii si a clopotnitei din localitatea Markopoulo. In aceasta perioada, biserica inchinata Maicii Domnului “Langouvarda” este luata cu asalt de o specie unica de serpi mici, fiecare avand capul insemnat cu o cruce.

Serpii vor disparea, iarasi in chip minunat, dupa slujba savarsita in ziua de Adormirea Maicii Domnului. In timpul slujbei savarsite pentru Maica Domnului, serpii intra in biserica, umpland tot locul: se urca pe icoane, se incolacesc in jurul sfestnicelor, stau pe credinciosi si in Sfantul Altar.

 Exista o emotie generala legata de aparitia acestor serpi, nu atat pentru vreun potential pericol, cat pentru faptul ca daca acestia nu vor aparea in perioada amintita, ceva rau se va intampla in regiune. Astfel, in anii 1940 si 1953, cand serpii nu au fost prezenti la biserica din Markopoulo, au avut loc razboaie si calamitati naturale.

Serpii Maicii Domnului, avand capul insemnat cu o cruce, precum si limba, in forma de cruce, apartin clasei de serpi “telescopus fallaxspecies”, numita si “sarpele-pisica european”. Acesti serpi intra in biserica in vremea slujbei, iar nu oricand, aratand o blandete deosebita fata de crestinii din interior.

Imediat ce se termina slujba Sfintei Liturghii, serpii devin oarecum agresivi, ei iesind din biserica si intorcandu-se in pustiul din zona. Oricat ar fi cautati acestia, ei nu vor putea fi gasiti, pana anul urmator.

  Minune !!! Şerpii vin an de an la Icoana Maicii Domnului iar crinii uscaţi înfloresc la Icoana Sa.(video)

Ziua V –    Kefalonia – 15 august – Minunea anuala a reinfloririi crinilor de la icoana Maicii Domnului !

 In insula greceasca Kefalonia, la mica distanta de capitala – Argostoli, se afla localitatea Langouvartha, unde are loc minunea anuala a infloririi, pentru a doua oara, a crinilor adusi Maicii Domnului de credinciosi, in cursul anului.

Imediat dupa ce crestinii sarbatoresc Buna Vestire, iar crinii incep sa infloreasca, in special in luna mai, nenumarati crini sunt asezati inaintea icoanei Maicii Domnului din biserica amintita. In mod firesc, crinii, odata culesi, rezista cateva zile, dupa care se usuca definitiv, nemaiputand vegeta iarasi. Acest lucru se intampla si aici, insa dupa ofilirea si uscarea crinilor, acestia nu sunt luati din fata icoanei Maicii Domnului, ci sunt lasati pe loc, pana in ziua de 15 august.

Bisericuta din localitate se numeste, in chip firesc, “Biserica Maicii Domnului cu Crini”, iar crinii albi din aceasta sunt cunoscuti in regiune sub numele de “crinii feciorelnici”.

 In bisericuta satului, an de an, se petrece aceeasi minune, si anume: crinii pusi la icoana Maicii Domnului, desi complet uscati, infloresc pentru a doua oara, in chip minunat, astfel incat in ziua de 15 august, cand crestinii praznuiesc Adormirea Maicii Domnului, acestia se afla complet infloriti, nevestejiti si frumos mirositori.

Despre crinii care reinfloresc in chip minunat, crestinii din zona povestesc urmatoarea intamplare. Cand regiunea Dodecanez se afla sub ocupatie italiana, in luna apriie a anului 1943, o copila crestina a luat cativa crini albi si i-a asezat inaintea icoanei Maicii Domnului. Cum era si firesc, dupa numai cateva zile, crinii s-au ofilit si s-au uscat. Dupa cateva luni, prin luna iulie, in chip minunat, crinii uscati au prins din nou viata, inverzind si facand boboci; abia in ziua de 23 august insa bobocii au inflorit, imprastiind buna mireasma. Incepand cu anul 1943, cand a avut loc pentru prima data minunea reinfloririi crinilor, aceasta s-a repetat anual, fara nici o exceptie.

   Kefalonia – 16 august- MANASTIREA SF.GHERASIM DIN KEFALONIA sarbatoreste Hramul Sfantului Gherasim –  izgonitorul de demoni, dezlegator de farmece si vraji

Am participam la procesiunea de hramul  Sf. Gherasim  cand moastele sfantului sunt purtate in procesiune pana la copacii plantati de acesta, în locul unde a dus viața de schimnic marele cuvios al secolului al XVII-lea, Gherasim, acolo unde astăzi se află mănăstirea ce-i poartă numele. În această regiune, spune tradiția că au fost săpate patruzeci de fântâni.
Una dintre acestea, de lângă mănăstire, prezintă caracterisitici demne de luat în seamă.

La cele două mari hramuri, pe 16 august, când se sărbătorește adormirea lui (a adormit pe 15 august, dar datorită sărbătorii Maicii Domnului, a fost mutată sărbătoarea cu o zi) și la 20 octombrie, când se serbează scoaterea sfintelor lui moaște, este obișnuit deja ca să se facă procesiune cu racla și sfintele sale moaște. Când procesiunea ajunge la fântână, lumea se oprește și se înalță rugăciuni. În clipa aceea are loc ceva uimitor. Apa de la fântână urcă până la gura fântânii, încât zici că ar vrea să vadă și să se închine moaștelor preacuviosului. Iar creștinii, fie cu un vas, fie cu mâinile lor, iau apă ca să bea și să fie binecuvântați.

De îndată ce trece ziua acestei sărbători, mai precis imediat după ora 12 noaptea, nivelul apei se reduce și revine la punctul la care se afla mai înainte.Acest miracol, în ultimii ani, Dumnezeu știe pentru ce păcate, nu se mai petrece. Se pare că acei creștini de altădată erau mai vrednici de arătări ale semnelor dumnezeiești.

Înainte de 1925, se petrecea și un alt lucru nemaipomenit. Lângă fântână există un platan mare, plantat acolo de sfânt. L-au numit «pentadactil» (cu cinci degete), din cauza celor cinci mari ramuri ale sale. Acesta, când ajungeau în apropierea lui sfintele moaște, își apleca ramurile și se închina! Cei mai bătrâni își amintesc de asta și se înfioară când își aduc aminte.

Manastirea Cuviosului Gherasim este inchinata sfantului ce ocroteste intreaga insula Kefalonia, fiind totodata se cea mai mare manastire de maici din intreaga insula.Astazi, moastele sfantului Gherasim din Kefalonia sunt pastrate cu mare evlavie intr-o racla de sticla pusa, la randul ei, intr-un sarcofag de argint, asezat pe mormantul sfantului.

Sfantul Gherasim s-a invrednicit de la Dumnezeu de multe daruri, ajungand vestit pentru vindecarile trupesti si sufletesti pe care le savarsea, si mai ales pentru puterea de a alunga duhurile necurate. Sfantul Gherasim cunoscandu-si dinainte sfarsitul vietii pamantesti s-a mutat la Domnul pe 15 august 1579.

Dupa moartea sa, trupul a fost de doua ori inhumat si deshumat intact, ceea ce a si condus la canonizarea oficiala din partea Bisericii.In ziua de 20 octombrie 1581, odata cu deschidere mormantului sau, sfintele sale moaste si vesmintele erau intregi, iar mormantul raspandea buna mireasma. Moastele Sfantului Gherasim se gasesc intr-o racla din sticla si argint, in manastire, fiind plasata langa mormantul sfantului.

MANASTIREA SF.GHERASIM DIN KEFALONIA(video)

 Plecare spre Peloponez unde vizitam biserica Sfintei Teodora de la Vasta pe care au crescut 17 copaci.

Este una dintre cele mai minunate bisericute din lume, fiind unica prin cele petrecute cu ea. Biserica este zidita pe un loc unde mai apoi au crescut copaci. Copacii au imbratisat-o si au strans-o la piept, insa fara a o deteriora.

Pe acoperişul bisericuţei ridicate în cinstea Sfintei Teodora de Peloponez, se află un număr de 17 copaci uriaşi.Cea mai mare parte dintre ei sunt înalţi de peste 30 de metri, unii dintre ei având o grosime de peste un metru. Mulţi dintre copaci au o greutate de peste o tonă.

Totuşi, deşi acoperişul bisericuţei este subţire, fără nici o întăritură specială, rezistă ca prin minune. Oamenii de ştiinţă care au cercetat cazul îşi mărturisesc neputinţa de a explica cum cresc copacii pe un acoperiş subţire fără să se prăbuşească biserica.

Când regiunea a fost asaltată de bandiţi, Sfânta Teodora a fost nevoită să-şi apere, după puteri, satul, însă, ca femeie, nu putea face prea multe. Pentru a nu fi respinsă din oaste, Teodora s-a deghizat în soldat şi a intrat în rândurile luptătorilor. Din rânduiala lui Dumnezeu, Teodora nu a supravieţuit luptei.

Se zice astfel că, pe când zăcea întinsă la pământ, ea ar fi şoptit cuvintele: “Fie ca trupul meu să devină biserică, sângele meu să devină râu de apă, iar părul meu să devină pădure de copaci.”

 Locuitorii din Vasta, mişcaţi de eroismul acesteia şi îndureraţi pentru pierderea ei, au construit o biserică pe locul unde a avut loc bătălia şi unde a şi adormit în Domnul sfânta. Bisericuţă din piatră a fost construită de localnici undeva între secolele X-XII.

Legendele locului mărturisesc cum că un râu al zonei şi-a schimbat traseul, ajungând astfel să treacă chiar pe sub temelia bisericii construite de ei. Mai apoi, copaci au început să crească din acoperişul bisericii, ale căror rădăcini nu se văd nici în interiorul bisericii, nici sub tavan şi nici pe lateralul clădirii. Sute de ani au trecut, însă rădăcinile tot nu se văd.

Sfânta Teodora din Vasta a ajuns, în foarte scurt timp, mult iubită de creştinii din zonă. Minunile nu au încetat să apară, mulţi găsindu-şi alinare la mormântul sfintei. Biserica Ortodoxă a Greciei a canonizat-o, iar pelerinajele în Vasta nu încetează niciodată.

La Sfanta Teodora din Peloponez(video)

Apoi ne indreptam spre un loc cu adevarat binecuvantat- Manastirea cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Malevi

Sfânta Mănăstire a Adormirii Maicii Domnului – Malevi este una dintre cele mai vestite mănăstiri din Kynuria, regiunea Arkadia. Este zidită pe coastele muntelui Parnona, la altitudinea de 290 de metri. Muntele Parnona a fost numit „al doilea Sfânt Munte” sau „Sfântul Munte al Greciei de sud” pentru că aici, sub domnia lui Constantin Pogonatul (668-685), au fost transmutaţi locuitori creştinaţi de la Athos, dar şi pentru că nici un alt munte nu are o aşa de numeroasă concentrare de mănăstiri.

Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului se află pe o coastă plină de brazi, la Xerokampi Aghiopetriton, în regiunea numită Sfântul Petru, la o distanţă de 8 km. de comună. Este la 47 de km. depărtare de Tripoli, și la 30 de km de Astros.

Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului îşi datorează numele celui mai înalt vârf al Parnonei, Malevos, fiindcă Mănăstirea era zidită în vechime în locul numit „Kanali”, aproape de vârful Malevos. Astfel „Maica Domnului de pe Malevos” a devenit uşor – uşor „Maica Domnului Malevi” sau simplu „Malevi”.

Mănăstirea a fost distrusă în luptele dintre greci şi turci de la 1786.

În anul 1949 Mănăstirea a fost transformată din mănăstire de monahi într-una de monahii, fiind trimise aici trei monahii de la Mănăstirea Hrepa de Sus. În timpul ocupaţiei germane partizanii au folosit-o ca spital, fapt pentru care germanii au bombardat-o din aer. După câţiva ani a fost distrusă de un cutremur, după care au început reparaţiile.

În Mănăstire se păstrează una din cele şaptezeci de icoane făcătoare de minuni pe care le-a pictat Sfântul evanghelist Luca. Din anul 1964 aceasta izvorăşte Sfânt Mir prin care se vindecă mulţi bolnavi. Nenumărate sunt minunile Maicii Domnului în această Mănăstire.

În anul 1964, cu douăzeci de zile înainte de a începe să izvorască mir, a ieşit o mireasmă foarte puternică, încât s-a umplut toată zona mănăstirii. Maicile erau oarecum înspăimântate, neştiind la ce să se aştepte. Pe 17 aprilie, în Vinerea Acatistului, au apărut primele picături de mir. Au fost văzute de Maica Teoninfi şi de închinătorii care se aflau în biserică, iar Duminica, după Vecernie, a început să curgă mirul din belşug. Ieşea pe gura Maicii Domnului care se deschidea şi se închidea. Când o deschidea, curgea ca de la robinet, iar când o închidea, se oprea.

Mirul trecea prin geamul icoanei ca şi cum nu ar fi existat. Suportul icoanei se umpluse de mir, care era de culoarea cerului, un albastru deschis, dar mireasma era mereu aceeaşi. În ziua următoare au apărut din nou picături, care se prelingeau în jos, pe geam, şi aveau culoarea diamantului. Apoi a început să curgă de mai multe ori pe zi şi culoarea era ca aurul, după cum este şi astăzi, fără să-şi mai schimbe culoarea. Curgea foarte mult mir, încât maicile au adunat o jumătate de borcan şi l-au închis bine, dar a doua zi nu se mai afla nimic în borcan. Uneori curgea aşa mult că ajungea jos şi se prelingea pe marmură. Maicile puneau vată şi-l adunau, apoi îl împărţeau la credincioşi. Lumea venea din ce în ce mai mult.

A venit şi poliţia, a scos lumea afară, au încuiat biserica şi au rămas numai ei înăuntru. Când au ieşit, unul din poliţai povestea că pe când ştergea icoana, Maica Domnului a aruncat mir pe faţa lui. Atunci el a zis: „Cred, Preasfânta mea!”.

Au venit şi de la Mitropolie, au scos icoana din ramă, au şters-o şi s-au încredinţat şi ei de minune.

Mirul curge până în ziua de azi, dar nu tot timpul, iar maicile îl adună cu vată şi-l împart la credincioşi.

S-au făcut şi se fac minuni în toată lumea. S-au vindecat oameni de toate bolile, la care medicii nu mai acordau nici o şansă.(…)

Mirul a apărut în mai multe chipuri: sub formă de tron, de biserică, de parcă ar fi fost pictat de o mână omenească. Un meseriaş văzând această minune s-a speriat şi a devenit un om credincios.

Odată, o maică ce era paraclisieră, s-a dus mai repede să deschidă biserica. Fiind încă noapte, a văzut uşa întredeschisă şi înăuntru lumină multă şi o maică umblând prin biserică. S-a întors la chilie, socotind că a deschis cealaltă para-clisieră, căci erau două. Când a ajuns la chilie, a găsit-o pe cealaltă maică dormind. A trezit-o şi apoi s-au dus împreună la biserică găsind uşa încuiată, iar în biserică întuneric. A venit şi un creştin care dormise în mănăstire şi le-a întrebat pe maici dacă acum deschid biserica, zicând că el s-a trezit puţin mai devreme şi a văzut lumină multă în biserică şi a auzit cântări foarte frumoase şi se gândise că poate au început maicile slujba fără să fi auzit el când s-a tras clopotul.

Din minunile facute de Icoana Facatoare de Minuni din Malevi

Într-o zi, două maici se aflau la robinetul din spatele sfântului altar şi se spălau pe mâini. Privind în vale, au văzut o maică urcând treptele. Se gândeau că poate o fi maica Agnia. Între timp, maica ajunsese aproape de ele şi le-a privit. Au văzut că faţa îi strălucea. După ce le-a privit câteva clipe, s-a făcut nevăzută. Văzând aceasta, maicile s-au speriat şi au fugit la chilie. De atunci nu au mai îndrăznit să se spele la robinetul respectiv.

*

Un închinător pe nume Atanasie, fiind bolnav, tocmai coborâse din autocar şi a văzut o frumoasă monahie care s-a apropiat de el cu blândeţe şi i-a zis: „Nu-ţi fie frică! Te vei face bine!”. După aceea, s-a făcut nevăzută şi, într-adevăr, minunea s-a făcut în clipa aceea, că s-a vindecat de boala care suferea.

*

Un autocar care venea spre mănăstire în timpul nopţii a rătăcit drumul şi a apucat-o pe un drum prăpăstios. La un moment dat, li s-a arătat o monahie în mijlocul drumului şi i-a oprit, zicându-le: „Întoarceţi-vă înapoi, că nu este acesta drumul”. Şi arătându-le pe unde să meargă, s-a făcut nevăzută, iar autocarul s-a umplut de mireasma mirului. În clipa în care au ajuns la mănăstire şi au văzut icoana de deasupra porţii, au recunoscut în ea pe monahia care li se arătase pe drum.

 Un alt închinător, pe nume Apostol, a venit cu un autocar de închinători şi au fost cazaţi la arhondaricul mănăstirii, care se află la o mică distanţă de mănăstire. În timpul nopţii, a fost trezit de mireasma puternică a mirului.

Ridicându-se din pat, a ieşit afară şi s-a apropiat de poarta mănăstirii. Pe treptele de la intrare vede o monahie înaltă şi frumoasă, şi cum bătea vântul, îi mişca năframa şi hainele. „Cine este acolo?”, a întrebat Apostol de câteva ori, dar nu a primit nici un răspuns. Afară era ca ziua şi o lumină puternică învăluia tot aşezământul, cu toate că era ora două noaptea. În cele din urmă, a înţeles că nu era o monahie, ci Împărăteasa cerului. A încercat de câteva ori să se apropie de ea, dar mireasma mirului devenea aşa de puternică încât îl îneca şi se întorcea. S-a întors până la colţul mănăstirii, a făcut trei metanii mari, apoi s-a dus la cameră, slăvind pe Preasfânta Stăpână.

Mănăstirea Malevi are o icoană cu Adormirea Maicii Domnului, zugrăvită de Sfântul Apostol Luca. Această icoană este izvorâtoare de mir din 1964 şi face foarte multe minuni.Mai multe imagini legate de Mănăstirea Malevi puteți vedea aici: http://www.doxologia.ro/imagine/manastirea-maicii-domnului-malevi-galerie-foto

Ziua VI –  Am plecat spre Canalul Corint
aici ne-m oprit  pe cateva minute  – este locul unde a predicat Sfantul Apostol Pavel,si catre care a scris epistolele 1 si 2.

Canalul Corint este un canal artificial care leagă Golful Corintic din Marea Ionică de Golful Saronic din Marea Egee.Are o lungime de 6,3 km şi adincimea de 80 metri.
Îngustimea lui de doar 23 metri il face practicabil doar pentru vasele turistice care economisesc 400km in drumul lor.Admirăm şi noi acest cam prea îngust canal.

Mai tot timpul anului nivelul apei este scăzut, cu o adâncimea de doar 8 m în loc de 21 cum are când este plin, nu permite trecerea şi a navelor de mare tonaj.

Mănăstirea Sfântul Patapie – închinare la moaștele Sfântului Cuvios Patapie, vindecător de cancer și la moaștele Sfintei Ipomoni (Răbdare) ocrotitoarea familiei.Curtea manastirii care are si banci pe marginea unui gard din fier ,de protective.

Manastirea Sfantul Patapie – Agios Patapios, Osios Patapios – este o manastire ortodoxa, cu obste de maici, asezata la doar 14 kilometri distanta de localitatea Loutraki, Grecia, la o altitudine de 700 de metri, in Muntii Geraneia. Manastirea Sfantul Patapie apartine Bisericii Greciei, din punct de vedere jurisdictional ea fiind localizata in Mitropolia de Corint.

Manastirea se afla asezata pe inaltimile din jurul Corintului. Moastele facatoare de minuni ale Cuviosului Patapie sunt asezate intr-una din grotele din incinta manastirii. In grota alaturata celei care adaposteste moastele este cea in care a vietuit si s-a nevoit sfantul ocrotitor al locului. Cuviosul Patapie este cunoscut ca unul dintre sfintii tamaduitori de cancer.
Manastirea inchinata Sfantului Patapie din Teba Egiptului, praznuita la dara de 8 decembrie, a fost intemeiata in anul 1952, la dorinta Parintelui Nectarios Kyriakos.

Binecuvantarea de zidire a fost data de catre Procopie, mitropolitul de Corint, ca loc alegandu-se pestera care pastreaza Moastele Sfantului Patapie si imprejurimile acesteia.

Sfintele sale Moaste au fost gasite in aceasta pestera in anul 1904, de catre Parintele Constantine Sosanis. Acestea au fost gasite sub un acoperis de tigle si frunze, facut pentru a fi protejate de umezela pesterii. Ele raspandeau un miros placut. Peste ele era asezat un sul de hartie, cu numele Sfantului Patapie, o cruce mare de lemn si mai multe monede bizantine.

Astazi, in pestera sfantului exista deja o micuta biserica si o sacristie, ambele sapate in stanca muntelui. Aceasta pestera se afla in partea nord-vestica a bisericii centrala a manastirii. Sfintele moaste sunt pastrate intr-o racla de lemn, frumos sculptata, in adancimea pesterii.

In interiorul pesterii se pastreaza inca o serie de minunate fresce bizantine din secolul al XIII-lea. In cadrul celor pastrate pana astazi se numara cele ce ii infatiseaza pe: Sfantul Patapie – Osios Patapios, Sfanta Rabdare.

Odata intemeiata manastirea, Sora Patapia a fost numita stareta, alaturi de Parintele Nectarios Kyriakos, drept parinte spirtitual pentru toata obstea. Astazi, obstea manastirii de pe inaltimele Corintului numara cam 40 de maici, fiecare vietuind in chilia ei, in rugaciune si nevointa.

Biserica centrala a manastirii este inchinata Maicii Domnului. In aceasta biserica se mai pastreaza, spre bucuria maicilor si a pelerinilor, capul Sfintei Ipomoni – mama imparatului Constantin Paleologul, ultimul imparat bizantin – si o parte din Moastele Sfantului Nikon.
Crescand numarul ucenicilor, in jurul Sfantului Patapie, acesta a zidit o manastire: Manastirea Egiptenilor.

 In aceasta manastire a si murit sfantul, dandu-si sufletul in mainile lui Hristos. Un prieten de-al sau, Sfantul Varas a mutat sfintele sale Moaste in manastirea sa: Manastirea Sfantului Ioan al Pietrei (Agios Ioannis Petras), care se afla sub protectia familiei imperiale din Constantinopol, familia Paleologilor.

Odata cu Cucerirea Constantinopolului, Aggelis Notaras, o ruda a imparatului, cu scopul de a feri Sfintele Moaste ale Sfantului Patapie de necredinta otomana, le-a luat din biserica si le-a ascuns intr-o pestera din Muntii Geraneia, in nordul Greciei. Aceasta pestera a fost descoperita, din randuiala lui Dumnezeu, in anul 1904.

Linga biserica sapata in stinca unde se afla racla cu moastele Sf.Patapie ,in dreapta cum intram am vazut pestera mica in care s-a nevoit Sfintul Patapie si unde au fost gasite moastele sale, care raspindeau un miros placut.

   Vizitam Manastirea si Catedrala Sf. Nectarie Taumaturgul, mare vindecator si facator de minuni.Aici am participat la Sfanta Liturghie.

 Aici am participat la Sfanta Liturghie.

Mănăstirea Sfânta Treime din Insula Eghina este cunoscută mai ales pentru păstrarea în măreaţa ei biserică a moaştelor Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul, grabnic ajutator bolnavilor de cancer.

Recent canonizat de către Biserica Ortodoxă a Greciei, Sfântul Nectarie a fost episcop de Pentapole şi ctitor al Mănăstirii „Sfânta Treime” din Insula Eghina.Moaştele acestuia se păstrează astăzi în interiorul mănăstirii, fiind puse spre închinarea pelerinilor ce vin cu credinţă la acestea.

În biserica mică a mănăstirii “odihneşte” capul Sfântului Nectarie şi se află şi racla cu sfintele moaşte. Sfântul Nectarie a dorit să fie împărţit în toată lumea. Şi cred că a ştiut foarte bine de ce, întrucât s-au văzut până şi coreeni îmbrăcaţi în costume populare, ortodocşi, veniţi la hramul Sfântului din 9 noiembrie.

Sfantul Nectarie din Egina s-a nascut la data de 1 octombrie 1846 la Silivri, in Tracia, si a adormit in Domnul la data de 8 noiembrie 1920 la Atena. Sfantul Nectarie a fost episcop de Pentapole si ctitor al manastirii “Sfanta Treime” din insula Egina.

In anul 1953 moastele sale au fost mutate intr-un mormant mai frumos. Pomenirea mutarii moastelor sale se face in ziua de 3 septembrie.

  GRECIA,MANASTIREA SFINTUL NECTARIE,EGHINA(video)

      Ziua VII –     Mănăstirea Bunavestire de la Nea Makri. Inchinare la moaştele Sf. Mc. Efrem cel Nou.Un alt loc binecuvântat, din apropierea Atenei, numit Nea Makri. Aici, pe aşa-numita Colină a Neprihăniţilor se află mănăstirea Buneivestiri a Presfintei Născătoare de Dumnezeu, care adăposteşte moaştele unui mare mucenic făcător de minuni, Sf. Efrem cel Nou. Impresionant la această mănăstire este că păstrează chiar între zidurile ei locul muceniciei monahului Efrem, un copac bătrân de care sfântul a fost spânzurat cu capul în jos, trupul fiindu-i străpuns de cuie şi în pântec fiindu-i înfipt un tăciune aprins. Moaştele Sf. Efrem au fost găsite întregi, neputrezite şi bine mirositoare în secolul trecut, la jumătate de veac de la pătimirile sale, de către maica stareţă Macaria, căreia sfântul mucenic i s-a descoperit în chip minunat. De asemenea, am fost impresionaţi de mărimea raclei care, împreună cu reprezentarea Sf. Efrem cel Nou din icoane, vădesc un monah de o statură impresionantă.

 In drumul nostru, ne-am plecat genunchii la Moaștele Sfântului Efrem cel Nou (al cărui nume înseamnă “Dumnezeu m-a facut roditor în pământul suferinței mele”), un sfânt mai puțin cunoscut, care alungă deznădejdea și alină suflete cuprinse de boli și suferințe.

Mănăstirea Sfântului Efrem cel Nou este una dintre cele mai vizitate mănăstiri din Grecia şi totodată una dintre cele mai vechi mănăstiri din Attica,care a fost distrusa de turci in anul 1424 ,cind toti monahii au fost omoriti ,doar sfintul EFREM nu caci se afla in pestera din apropiere unde se ruga.

In anul 1945, maica Macaria a ajuns pe locul ruinatei manastiri inchinate Bunei Vestiri a Maicii Domnului. Cu ajutorul lui Dumnezeu, maica a zidit aici o chilie, incepand mai apoi sa curete molozul si sa scoata la lumina ce a mai ramas in picioare din vechea manastire.

De fiecare data cand maica mergea printre mormanele de pietre, se gandea in sine la faptul ca o multime de calugari cu viata sfanta au primit cununa muceniciei in acest loc.

La manastire maica Macaria  s-a rugat Domnului ca sa ii descopere macar unul din calugarii martirizati din aceasta manastire.Dupa indelungate rugaciuni i s-a descoperit sa sape intr-un anumit loc ,unde a fost descoperite moastele sfintului frumos mirositoare care au fost puse in manastire.

In chip minunat, maicii i s-a descoperit sa sape intr-un anumit loc din zona. Chemand pe unul dintre muncitorii ce munceau la manastire, maica i-a aratat locul cu pricina si l-a rugat sa sape acolo. Nevrand, muncitorul a plecat la treaba lui. Maica s-a rugat insa lui Dumnezeu sa nu ii ajute aceluia. Incercand sa munceasca cele spre care plecase, muncitorul nu izbuti nimic, toate mergandu-i pe dos. Aducandu-si aminte de maica stareta, el veni si facu ascultare.

Muncitorul incepu sa sape, oarecum mahnit de aceasta cerere lipsita de rost. Sapand grabit si fara de grija, maica l-a rugat sa sape mai lin, spre a nu stica Moastele pe care le va gasi. Luata in ras, muncitorul a continuat pana ce dade de Capul unui sfant, minunat mirositor. Inmarmurit, muncitorul a cazut la pamant.

Plecand muncitorul, maica a ingenuncheat si a sarutat cu mare evlavie sfintele Moaste. Sapand cu mainile sale, ea a dat peste manecile rasei sfantului, pastrata neputrezita, precum si peste corpul intreg al unui sfant mucenic.

Savarsind in acel loc slujba Vecerniei, maica auzi in spatele ei pasii unui barbat ce pasea sigur pe el. Dintr-o data, auzi zicandu-i-se: “Cat timp vrei sa ma mai lasi aici?” In acea clipa, ea vazu inaintea ei un calugar inalt, cu barba pana la piept.

Maica i-a raspuns, zicand: “Iarta-ma, dar maine, cum se lumineaza de ziua, voi avea grija de tine.” Atunci, sfantul s-a facut nevazut.
A doua zi, maica Macaria a curatat Sfintele Moaste si le-a asezat in Altarul bisericii manastirii, inaintea lor aprinzand o candela. In aceeasi noapte, Sfantul Efrem cel Nou i-a aparut maicii, in vis, spunandu-i numele sau, cat si cele despre viata lui.

Mai apoi, maica le va aseza inaintea sfintei lui icoane, spre inchinare si mangaiere celor ce vin si cad cu credinta inaintea lor.

Manastirea este zidita din piatra, in stil grecesc. Intr-un mic paraclis lateral se gaseste o parte din copacul in care a fost martirizat Sfantul Efrem cel Nou.

In biserica, in parte stanga, se afla o capela unde o candela sta de veghe la mormantul Sfantului Efrem. In partea dreapta, se afla Moastele intregi ale sfantului. Manastirea Buna Vestire este cunoscuta astazi drept Manastirea Sfantul Efrem cel Nou.

 Ziua VIII – Manastirea sfantului Ioan Rusu –  continuam spre Prokopi unde  vizitam  biserica care adaposteste Moastele Sf. Ioan Rusu, mare vindecator si facator de minuni.

Manastirea Sfantul Ioan Rusu este o manastire ortodoxa din Insula Evia, Grecia. Biserica manastirii adaposteste, cu mare bucurie, mult cinstitele Moaste ale Sfantului Ioan Rusu, un sfant cunoscut si iubit in intreaga lume, atat pentru nenumaratele lui minuni, cat si pentru deosebita lui viata in Hristos.

Sf Ioan Rusul s-a născut în jurul anului 1690, în sudul Rusiei din părinţi săraci dar cufrica lui Dumnezeu. Destul de devreme a fost chemat să-şi facă serviciul militar în armata ţarului Petru I unde a început prin a fi simplu soldat. În timpul războiului ruso-turc, a fost luat prizonier şi s-a nimerit să fie dat tocmai paşei, comandantul cavaleriei turce care l-a dus în Prokopi, foarte aroape de Caesarea în Asia Mică.

Cum se întâmpla în cazul soldaţilor creştini capturaţi şi Ioan a fost ameninţat şi torturat pentru a trece la islam. Numai că nu a fost aşa. Şi faptul că nu renunţa la credinţa sa a făcut să fie batjocorit şi suspus la tratamente inumane pe care le-a îndurat cu seninătate. Nimic nu l-a făcut pe Ioan să renunţe la credinţa lui. De fiecare dată se retrăgea în colţişorul pe care şi-l găsise în grajd, şi acolo se ruga şi postea, nevoindu-se în credinţă. Duminica se ducea la singura biserică creştină din Evvia care se afla la peste 20 km de Prokopi, iar sâmbăta şi duminica se împărtăşea.
Cum comandantul turc prospera pe zi ce trecea,a înţeles că toate acestea i se trag de la sluga sa Ioan, mai ales că oamenii locului începuseră să vorbească despre minunile pe care făcea.

Apropiindu-i-se sfârşitul, Ioan l-a înştiinţat pe duhovnicul său iar acesta i-a adus împărtăşania de pe urmă într-un măr pe care îl scobise. Şi a fost împărtăşit acolo, în grajd. Robia şi patimile sale au luat sfârşit. Preoţii şi creştinii mai de vază din Procopi au luat trupul sfântului cu învoirea turcilor. Cu emoţie şi cu lacrimi de adâncă cucernicie şi evlavie, cel până mai ieri rob şi sclav a fost îngropat de creştini, turci şi armeni asemeni unui stăpân.
Însă nici după moarte Sf. Ioan un a avut linişte.

Moaştele sale au fost aruncate de turci în foc, dar trupul sfântului nu a ars ci a întărit şi mai mult convingerea credincioşilor asupra sfinţeniei sale. Iar el face şi astăzi minuni.
Pe faţă are o mască de aur care reproduce trăsăturile din vremea când era în viaţă şi seamănă cu tânărul din icoana care străjuie racla.

Grecii din Antolia, locul unde a vietuit si murit Sfantul Ioan, au luat trupul sfantului si l-au asezat intr-o biserica din Anatolia, Capadocia, pana in anul 1920.

Se spune ca sfantul era venerat atat de greci, cat si de turci, armeni, protestanti si musulmani, multi dintre cinstitorii sai fiind binecuvantati cu minuni, vindecari si ajutor.

Văzându-și de mai inainte adormirea în Domnul, Sfântul Ioan l-a chemat pe preotul bisericii să-l împartășească cu Sfintele Taine. Astfel, ascunzând Tainele într-un măr scobit, preotul a venit în grajd, unde viețuia sfântul și l-a împărtășit.

Sfântul a adormit în Domnul în anul 1730, la o vârstă de aproximativ 40 de ani, trupul său fiind găsit neputrezit peste alți câțiva ani. Este recunoscut ca vindecător de boli grave şi de cancer, dar şi un sfânt care „plânge pentru tineret”, fiind astfel socotit ocrotitor al copiilor şi ajutător familiilor care nu pot avea copii.

SF IOAN RUSUL-VIATA SI PATIMILE SALE(video)

  Plecare spre insula Evia la Manastirea Sfantului David.

Vreme de doi ani, Cuviosul David a adunat bani de pe la credinciosi, spre a ridica manastirea inchinata Schimbarii la Fata a Domnului. Multe donatii le-a primit sfantul de la crestinii din Rusia. Neavand nici un mijloc de transport, sfantul a luat banii si obiectele cele de pret, primite in dar, si le-a asezat intr-un bustean sculptat in interior, a astupat gaura si l-a aruncat intr-un rau, zicand: „Cand voi pasi eu in insula Evia, ajuta Doamne sa atinga tarmul Rovies, busteanul cu bogatii.”

Cuviosul David din Evvia este unul dintre cei mai mari sfinţi făcători de minuni. A fost numit “Bătrânul” încă din tinereţea sa, datorită spori­rii sale duhovniceşti. I s-a spus “co­pilul Înaintemergătorului” datorită legăturii strânse pe care a avut-o cu Sfântul Ioan Botezătorul, care i s-a arătat de multe ori, în chip minunat, încă din fragedă copilărie, şi l-a călă­uzit pe scara desăvârşirii.

Cuviosul David s-a născut în anul 1591, în satul Gardiniţa din Locrida. Tatăl său, care era preot, îl lua cu el la sfintele slujbe. De mul­te ori copilul era văzut stând în faţa sfintelor icoane. Cel mai mult stă­tea în faţa icoanei Sfântului Ioan Botezătorul, de care se simţea atras în chip deosebit. Înainte de a împlini doi ani, când a fost întrebat ce îi place cel mai mult la biserică, a răspuns: “Tronul lui Iisus Hristos, ochii Maicii Domnului şi aripile Sfântului Ioan Botezătorul”. Aceste cuvinte le-au atras atenţia părinţilor săi, care şi-au întărit convingerea că David era un copil ales de Dumnezeu pentru o slujire înaltă.

Aici  avem ocazia sa ne inchinam moastelor Sf. Cuvios David si la o icoana facatoare de minuni.

La vârsta de patru ani, copilul a învătat să citească, iar la cinci ani a început să cerceteze cărţile de cult, deşi slujbele erau scrise în greaca ve­che. Luminat de Dumnezeu,

la vârsta de opt ani putea tâlcui toate cărţile de cult, fiind atras mai ales de imnele Sfântului Ioan Damaschin. Îşi petre­cea mult timp cercetând Epistolele Sfântului Apostol Pavel şi Faptele Sfinţilor Apostoli.

Venind turcii la mănăstire, l-au prins pe părinte şi l-au supus la tot fe­lul de chinuri, după care l-au aruncat în temniţă. Apoi l-au spânzurat cu mâinile în sus, lăsându-l abia viu. Din grija unor creştini mai înstăriţi, care au dat bani guvernatorului de acolo, Cuviosul David a fost eliberat. Dar apoi, fiind apăsat de gândul că poate chiar unul dintre călugării săi nevrednici îl dăduse pe mâna turci­lor, nu s-a mai întors la mănăstirea Vernicova, ci a plecat spre Evvia, in­sula în care se născuse.

Ajungând aproape de insu­lă, a rugat un barcagiu să îl treacă spre Evvia, dar barcagiul, văzându-l cu rasa ponosită şi ruptă, a refuzat. Atunci, Cuviosul David şi-a întins rasa pe apă şi a mers pe ea ca pe o plută, sub privirile barcagiului, care şi-a dat seama că în faţa sa se află un om cu viată sfântă.

O mare minune săvârşită de Cuviosul David înainte de trece­rea sa la Domnul a avut loc în satul Disto. Când a trecut pe acolo, cre­dincioşii, cunoscându-i îndrăzneala către Dumnezeu, l-au rugat să facă o rugăciune pentru ei, ca să scape de mulţimea de ţânţari care îi necăjeau tot timpul.

După ce cuviosul s-a rugat în genunchi, împreună cu credin­cioşii, Dumnezeu nu numai că a izgo­nit ţănţarii, ci a şi secat mlaştinile din jurul satului, spre bucuria tuturor.

Cu trei zile înainte de sfârşitul vieţii sale pământeşti, cuviosul le-a vorbit monahilor din obştea sa des­pre faptul că Dumnezeu îi descoperi­se ziua în care va muri. Apoi, a treia zi, după ce i-a încurajat să rămână statornici făgăduinţelor monahale, sfântul şi-a dat ultima suflare.

Dar, prin moartea sa nu s-a îndepărtat de obştea sa şi de cei care îl cunoscuseră, ei, primind har de la Dumnezeu, i-a ocrotit, ajutându-i prin mulţimea de minuni pe care le-a săvârşit.

In biserica acestei manastiri se afla atat cinstitul Cap al Sfantului David cel Batran, cat si mormantul Cuviosului Iacov Tsalikis. Obstea manastirii este alcatuita din calugari.

Cuviosul David din Evvia este unul dintre cei mai mari sfinţi făcători de minuni. A fost numit “Bătrânul” încă din tinereţea sa, datorită spori­rii sale duhovniceşti.

Minunea cu sfîntul Ioan Botezătorul

La vîrsta de 3 ani, David a dispărut de acasă. Părinţii l-au căutat, dar nu l-au găsit. Singura lor nădejde s-a îndreptat către rugăciune şi au hotărît să meargă la Biserică. Nu mare le-a fost mirarea cînd l-au zărit pe copil în faţa iconostasului.
– Ce faci aici, copilul meu? – l-a întrebat tatăl lui. Cum ai ajuns aici? Unde ai fost atîtea zile?
– Cum unde am fost? – a răspuns copilul. Nu mă vedeţi? Sînt în casa sfîntului Ioan Botezătorul. El însuşi m-a adus aici, după care s-a aşezat la locul lui. Iar eu stau şi îl privesc bucurîndu-mă. Nu mă lasă inima să plec de lîngă el. Apoi, cum aş fi plecat singur, neştiind drumul?
– Dar cum te-a adus? Nu vezi că sfîntul este în icoana lui?
– Voi nu ştiţi. Iese şi umblă, vorbeşte, îţi apare şi în somn şi atunci cînd eşti treaz. – Ce sînt aceste cuvinte pe care le spui, copilul meu?
– Sunt nişte cuvinte adevărate. În acea zi, dis-de-dimineaţă mi-a apărut în somn şi m-a întrebat : Vrei să vii în casa mea?, iar eu i-am răspuns: Unde este casa ta? Eu ştiu că stai în Biserică, în icoana ta. Atunci mi-a spus: Am şi casă. Urmează-mă şi vei vedea. Şi m-am sculat repede şi l-am urmat.
– Dar nu te-ai temut?
– Cum să mă tem, cînd sfîntul Ioan era lîngă mine şi mă ţinea de mînă? Era viu, aşa cum este în icoană. El m-a adus aici şi cînd am ajuns în faţa icoanei lui, a intrat în ea. Apoi mi-a spus: Sîmbătă va veni tatăl tău şi va săvîrşi aici Sfînta Liturghie. De aceea, nu m-am întors acasă, pentru că vă aşteptam pe voi. Are un chip atît de dulce şi de dragostea lui mi s-a umplut inima.

Plecarea de acasă

Copilăria şi-a petrecut-o învăţînd Scrierile Sfinte şi ajuntîndu-şi părinţii la treburile cîmpului. La vîrsta de 15 ani, a plecat de acasă deoarece glasul pe care îl aşteptam s-a auzit înlăuntrul meu ieri seară în vremea Vecerniei. L-am întrebat şi pe sfîntul Ioan Botezătorul şi nu mi-a răspuns în clipa aceea, dar am văzut în ochii lui că este de acord. Şi nu mă mai îndoiesc deloc acum, deoarece în noaptea care a urmat mi s-a arătat în vis, spunîndu-mi: David, să pleci mîine după Sfînta Liturghie ca să apuci să-l întîlneşti pe viitorul tău povăţuitor. Aşadar, nu vă neliniştiţi, căci îl am cu mine pe sfătuitorul şi ocrotitorul meu.

  Manastirea Kato Xenia.

Plecam cu ferry-boatul spre orasul Volos, unde mergem la Manastirea Kato-Xenia. Aici am avut parte de o vizita cu o incarcatura maxima din punct de vedere religios.

 Aici se afla o parte din Braul Maicii Domnului, Icoanele Facatoare de Minuni a Maicii Domnului fiind pictata de Sf.Ap.Ev.Luca. 

Intrăm în curtea mănăstirii de o frumuseţe care îţi taie răsuflarea. Aşteptăm cu răbdare până apare Maica Antonia, o româncă harnică şi primitoare, care, fără să spună prea multe, ne conduce în paraclis, deschide o vitrină şi scoate o raclă mică de argint pe care o aşază cu sfială pe o măsuţă din faţa altarului.

În raclă se află aşezată acea părticică din Brâul Maicii Domnului la care aşteptăm cu emoţie să ne închinăm.

Mănăstirea Kato Xenia, situată în orașul grecesc Volos, este o mănăstire de maici.

Potrivit Traditii, Apostolul Toma, nefiind prezent la inmormantarea Maicii Domnului, a primit Sfantul ei Brau ca dovada a invierii si inaltarii ei cu trupul la cer. Acesta a fost tesut de insasi Maica Domnului.

Brâul este țesut din păr de cămilă și, alături de Cinstitul ei Acoperâmânt, constituie singura amintire prețioasă ce se păstrează din viață ei pământească.

De-a lungul vremii, Brâul Maicii Domnului a vindecat nenumărați bolnavi, în special pe cei ținuți de boala cancerului, și a ajutat să nască mulțime de femei care nu puteau avea copii. Tămăduirea acestora s-a produs prin purtarea în jurul brâului a unei “panglici” care a fost atinsă de racla în care se păstrează Brâul Maicii Domnului.

Sunt și alte numeroase miracolele care s-au întâmplat până în ziua de astăzi cu Sfântul Brâu. Valoarea lui este inestimabilă deoarece este direct legat de Maica Domnului, Preasfânta Fecioară Maria. De aceea, Biserica Ortodoxă acordă un cult Sfântului Brâu, așa cum o face și cu Preasfântul Lemn din Crucea Domnului. În calendarul ortodox, evenimentul așezării Sfântului Brâu al Maicii Domnului în racla, este pomenit la 31 august.

Numele Manastirii Kato Xenia, insemnand “Straina de Jos”, provine de la icoana facatoare de mnuni a Maicii Domnului ajunsa aici in mod miraculos.

Icoana Maicii Domnului a fost numita “Xenia” – adica Straina – deoarece venea dintr-un loc strain.

 Brâul este țesut din păr de cămilă și, alături de Cinstitul ei Acoperâmânt, constituie singura amintire prețioasă ce se păstrează din viață ei pământească.

  Pelerinaj Manastirea Kato Xenia(video)

Vizitam Biserica Agia Paraskevi

Este un lăcaş mic, săpat în stâncă, care găzduieşte moaştele Agiei Paraskevi, considerată protectoarea nevăzătorilor. În spatele grotei îşi are sursa izvorul cu acelaşi nume.

Aici se află şi icoana Sfintei (Agiei) Paraskevi, la care credincioşii vin să se închine.

Mormantul Sfintei Mucenite Paraschevi, aflat in manastirea ortodoxa din Pounta, este unul dintre locurile mult-iubite de pelerinii crestini care pasesc pe pamantul Greciei. Sfanta Paraschevi, mucenita din Grecia.

Apa izvorului Agiei Paraskevi este captată şi curge într-un bazin special amenajat, unde pelerinii şi turiştii stau la coadă pentru a-şi umple sticlele de plastic special aduse de acasă.Apa cu puteri miraculoase urmează să fie folosită peste an pentru vindecarea bolnavilor incurabili mai ales a bolilor de ochi.

Aghias Paraskeive – izvorul Sf Paraschevi(video)

Sfanta Mucenita Paraschevi a trait pe vremea imparatului Antonin, fiind originara din Italia. Tanara, nascuta intr-o zi de vineri (paraskevi) a manifestat interes deosebit pentru cunoasterea tainelor credintei crestine, citind carti si participand la rugaciuni, in biserica.

Dupa moartea parintilor, ea si-a impartit averea saracilor, s-a calugarit si a inceput sa propovaduiasca, reusind sa intoarca multi eleni la credinta in Dumnezeu.

Minunandu-se de frumusetea si priceperea ei, imparatul a incercat s-o determine sa se lepede de credinta crestina. Sfanta Paraskevi a refuzat si de aici au inceput chinurile si suferintele ulterioare, ce aveau s-o transforme in mucenita.

Astfel, se stie ca sfintei i s-a pus un coif de fier ars pe cap, dar nu a suferit; ca a fost aruncata intr-o caldare cu untdelemn fierbinte, dar ea se racorea; mai mult, ca l-a stropit pe imparat cu ulei incins, din care cauza acesta a si orbit.

Lovit in lumina ochilor, imparatul a strigat: “Miluieste-ma pe mine, roaba adevaratului Dumnezeu, si da-mi mie lumina ochilor mei; ca atunci voi crede in Dumnezeul pe Care Il propovaduiesti tu.” Sfanta a spus o rugaciune si indata imparatul Antonin a vazut si impreuna cu toti din casa lui au crezut in adevaratul Dumnezeu, botezandu-se in numele Preasfintei Treimi.

Plecand de acolo, sfanta s-a dus prin cetati si sate, a propovaduit numele Domnului, i-a insemnat pe oameni cu semnul Sfintei Cruci si a marturisit ca este crestina. Pentru credinta ei nestramutata, s-au mai incercat si alte cai de a o ucide, precum aruncarea ei la un balaur, vatamarea cu foc incins etc. Nu a putut fi clintita in nici un fel de la dreapta credinta. Pana la urma, la 26 iulie, i s-a taiat capul cu sabia.

Ziua  IX –  Am ajuns in Salonic. Aici am vizitat o serie de biserici:

Biserica Sfantul Dimitrie Izvoratorul de mir

Biserica Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, ocrotitorul oraşului. Biserica adăposteşte moaştele acestui sfânt martir, fiind ridicată chiar pe locul martiriului Sf. Dimitrie, dar şi racla cu moaştele Sfintei Anisia.

Pentru a restaura si a repara daunele cauzate de marele incendiu din anul 1917 a fost nevoie de mai bine de cateva decenii. Dupa anul 1912, cand a fost reprimita de crestini, si dupa incendiul din anul 1917, biserica a fost amplu restaurata, dupa modelul catedralei ortodoxe din Ravenna, fiind resfintita in anul 1949. Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir, ale carui cinstite Moaste se afla in Catedrala din Tesalonic, este praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 26 octombrie.

Provenea din una din cele mai nobile familii din Macedonia și era admirat de toți, nu doar pentru noblețea și frumusețea lui exterioară, ci și pentru virtuțile sale, pentru înțelepciunea și bunătatea sa.

Sfântul Dimitrie s-a născut şi a vieţuit în cetatea Thesalonicului în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu, tatăl său fiind însuşi voievodul cetăţii.

 De teama prigoanelor pornite împotriva creştinilor, părinţii şi-au botezat în taină feciorul în credinţa creştină şi s-au îngrijit ca acesta să dobândeasca tainele dreptei credinţe şi deprinderile unei vieţuiri în cinste şi demnitate.
Găsit vrednic de urmat tatălui său după ce acesta a părăsit vremelnica viaţă, Dimitrie a fost chemat de însuşi Maximian împăratul la conducerea cetăţii.

Însă în curând credinţa şi gândurile creştine ale tânărului voievod au fost mărturisite prin fapte şi au fost cunoscute de împărat, care a ordonat prinderea şi aducerea lui Dimitrie în temnniţă, unde, a mărturisit până la capăt credinţa în Dumnezeu Cel Unul.

Acum în zilele de astăzi, Catedrala cea mai mai mare din oraşul Salonic al cărui hram îl poartă este loc de pelerinaj, venind oameni cu credinţă de a se închina la moaştele Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de mir.

Biserica lui Dimitrie din Salonic prezinta o particularitate interesanta, si anume modul si locul in care sunt pastrate sfintele moaste.

In timpul restaurarilor, sub Sfantul Altar si transversala naosului, a fost descoperita cripta Sfantului Dimitrie, construita de catre guvernatorul Leontie, cu ocazie aducerii aici a Moastelor Sfantului Dimitrie, unde, conform traditiei, a avut loc martiriul Marelui Mucenic Dimitrie. Excavatiile au scos la lumina si ruinele baii romane, unde se crede ca Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a fost tinut prizonier si, mai apoi, executat de catre soldatii pagani. Tot aici a mai fost gasita si o fantana antica; se crede ca aceasta este fantana in care soldatii au aruncat trupul martirului Dimitrie.

Intr-o laterala a navei, pe partea stanga, o structura interesanta pastreaza sfintele moaste: numita „ciborium”, structura hexagonala este acoperita cu un acoperis de argint, are o usa si un pat de piatra pe care este asezata sfanta racla.

În temniţa în care fusese trimis de împăratul păgân Maximian Galeriu, Sfântul Dimitrie l-a întâlnit pe Nestor, un tânăr creştin carui ii cere  să se roage lui Dumnezeu pentru a-l putea învinge pe gladiatorul Lie, cu care trebuia să lupte la porunca împăratului.

La 26 octombrie, Nestor a biruit. Înfuriat, împăratul a poruncit uciderea lui şi a lui Dimitrie.

Când a fost străpuns cu suliţele, n-a curs sânge, ci mir, de unde provine şi numele lui: Izvorâtorul de mir.În cripta subterană, unde a avut loc martiriul Sfântului, se poate vedea o fântână în care se spune că i-a fost aruncat trupul.

Pentru ajutorul dat Sfantului Nestor, in lupta sa cu paganul Lie, si pentru biruintele minunate ale armatei din Tesalonic impotriva paganilor, Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a fost receptat de evlavia poporului drept un ocrotitor al soldatilor si al armatei. In cele din urma, el a inceput sa fie zugravit in icoane imbracat in haine de militar.

In partea stanga a naosului catedralei se afla un paraclis cu turla argintata in care este asezata racla cu Moastele Sfantului Dimitrie. Punctul culminant al sarbatorii il constituie deschiderea raclei in care sunt pastrate cinstitele Moaste ale Sfantului Dimitrie. Acestea sunt acoperite cu mirul pe care il izvorasc in chip minunat.
 Unul dintre episcopii care participa la aceasta sarbatoare se roaga inaintea raclei si rosteste rugaciunea de sfintire a untdelemnului. Apoi, untdelemnul sfintit este turnat peste Sfintele Moaste. Unit cu mirul cel minunat, untdelemnul se sterge cu pachete mari de vata. Aceasta vata, imbibata cu mirul izvorat din Moastele Sfantului Dimitrie si cu untdelemnul sfintit de episcop, se imparte credinciosilor care se inchina la Sfintele Moaste.

Foarte multe minuni au avut loc prin binecuvantarea revarsata prin acest Mir al Sfantul Dimitrie. Cele mai multe minuni s-au petrecut in vietile celor greu bolnavi. Insusi guvernatorul Leontie, cel care a construit o mareata catedrala inchinata Sfantului Dimitrie, pe locul actualei catedrale din Tesalonic, s-a vindecat in chip minunat, ungandu-se cu acest minunat mir. Marturiile celor care s-au vindecat de cancer sunt tot mai numeroase. Tot asa, nu putini sunt demonizatii care isi recapata sanatatea si libertatea sufletului si a trupului, prin inchinarea la Sfintele Moaste ale Sfantului Dimitrie. Unii credinciosi s-au vindecat numai prin ungerea cu untdelemn din candela ce se afla atarnata deasupra raclei Sfantului Dimitrie.

“O, rabdatorule de chinuri al lui Hristos, Izvoratorule de mir, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, aceasta a noastra rugaciune, ce o aducem tie acum cu umilinta, primeste-o, si de bolile sufletesti si trupesti si de vrajmasii cei vazuti si nevazuti, cu rugaciunile tale cele bineprimite catre Dumnezeu, ne pazeste, ca impreuna cu tine in veacul ce va sa fie, sa cantam Lui: Aliluia!” ( text Teodor Danalache.)

Sfanta Mucenita Anisia

Ea s-a născut la Tesalonic, din părinţi nobili şi bogaţi, cetăţeni de frunte ai cetăţii. Ea a fost crescută cu mare evlavie întru toată curăţia Credinţei Creştine.

Rămânând orfană de la o fragedă vârstă, ea s-a închinat pe sine cu totul rugăciunii şi cugetărilor dumnezeieşti în propria ei casă. Arzând de dragoste pentru Hristos, ea îşi zicea adesea întru sine: „O, cât de mincinoasă este viaţa tinereţii, întru care te sminteşti, fie sminteşti pe alţii! Cu cât mai bună este bătrâneţea! Iar sufletul meu se umple de tinereţe văzând cât trebuie să aştept până ce voi urca la Domnul.” Ea şi-a vândut averile, a împărţit venitul săracilor, şi a vieţuit după aceea numai din munca mâinilor ei. Ea postea cu stricteţe, dormea foarte puţin, şi se ruga neîncetat cu lacrimi.
Când se biruia de somn, îşi zicea: „Groaznic este să mă las biruită de somn, câtă vreme duşmanul meu pururi veghează!”
În acea vreme răul împărat Maximian a decretat că oricine poate să ucidă în voie creştini oriunde îi va afla, fără nici o judecată şi nici o sentinţă. Sfânta Fecioară Anisia a ieşit din casa ei odată ca să meargă la Sfânta Slujbă a Bisericii. Aceea a fost ziua unui necurat festival păgânesc închinat soarelui. Un soldat imperial, văzându-o foarte frumoasă, s-a apropiat de ea cu obrăznicia desfrânării, şi a întrebat-o cum o cheamă. Ea şi-a făcut semnul Sfintei Cruci şi a zis: „Sunt roaba lui Hristos şi grăbesc la Biserică”. Apropiindu-se necuratul acela şi începând a-i grăi necurate graiuri, fecioara l-a îmbrâncit şi l-a scuipat în faţă. Atunci soldatul a înjunghiat-o cu sabia în coastă şi a ucis-o pe loc. Această Sfântă fecioară muceniţă s-a încununat cu cununa veşnicei slave la anul 298. Ea a fost luată de creştini şi îngropată cu cinste, iar sufletul ei petrece fericit în Ceruri. Deasupra sfintelor ei moaşte s-a înălţat o slăvită biserică. Moaştele Sfintei Anisia se află în prezent în Tesalonic, în aceeaşi biserică unde se găsesc şi moaştele Sfântului Dimitrie.

  Catedrala Sfantul Grigore Palama

Sfantul Grigorie Arhiepiscopul Tesalonicului, numit şi Palama, s-a născut în Constantinopol.

A rămas orfan de tată încă de mic, dar sub îngrijirea mamei sale şi-a săvârşit studiile şi a fost de mare folos mamei şi fraţilor săi, pe care-i ţinea din ostenelile sale.

Văzând deşertăciunea lumii acesteia, ia venit în gând să se facă călugăr, îndemnând şi pe mama şi fraţii săi la aceasta.

 Primind cu bucurie propunerea, mama sa a luat schima într-o mănăstire de maici, iar el şi cu fraţii săi s-a dus în Muntele Athos, unde punându-se în ascultarea unui cuvios Nicodim, s-a deprins cu toate rânduielile vieţii monahale. Câtva timp a fost şi în Lavra cea mare; dar dorind liniştea, s-a sălăşluit în pustie şi ducea viaţa cea mai aspră.

 Întâmplându-se să treacă pe acolo Varlaam din Calabria, care învăţa că strălucirea dumnezeirii este creatură, a fost combătut de sfântul pentru acele erori. Asemenea şi pe Aţuindiu şi Polichindin, care au fost sinodiceşte condamnaţi pentru învăţăturile lor cele greşite.

    Pentru luptele sale cu ereticii s-a învrednicit de marele dar al arhieriei, ocupând însemnatul scaun al Tesalonicului şi păstorindu-l cu multă demnitate. S-a învrednicit a purta rănile Domnului pe trupul său, ca dumnezeiescul Pavel.
Sf. Grigore a făcut multe minuni în cei trei ani dinaintea morții sale, vindecând mulți bolnavi. În ajunul morții sale, Sf. Ioan Gură de Aur i-a apărut într-o viziune, adresîndu-i cuvintele: „Spre înălțimi! Spre înălțimi!“ Sf. Grigore Palama a adormit întru Domnul în 14 noiembrie 1359. În 1368 a fost canonizat la Sinodul din Constantinopol pentru lupta dusă contra ereticilor și pentru teologia sa profundă. Contemporanii l-au cinstit pe Grigorie Palama ca pe un „al doilea Atanasie“ (referirea este la Sfântul Atanasie cel Mare). La câțiva ani după moartea lui, în anul 1386, a fost proclamat sfânt de către un sinod în Constantinopol care a scris viața sfântului și slujbele adresate acestuia -, iar pomenirea lui se face în chip aparte în a doua Duminică din Postul Mare, ca o prelungire a sărbatorii triumfului Ortodoxiei împotriva tuturor ereziilor.Cinstitele moaște ale Sfântului Grigorie Palama se află în Catedrala mitropolitană din Tesalonic.

 Sfantul Cuvios David

Sfantul Cuvios David s-a nascut in Tesalonic si a trait in secolul al VI lea. Sfantul Cuvios David s-a calugarit de tanar in Manastirea “Sfintilor Mucenici Teodor si Mercurie”. Dupa un timp si-a facut din creanga unui migdal loc de pustnicie.
Aici va indura ploile, zapezile, caldura si alte stramtorari cu multa rabdare timp de trei ani, pana cand ingerul Domnului ii va cere sa se nevoiasca intr-o chilie. Pentru viata sa curata a primit darul de izgoni pe diavoli si de a vindeca pe bolnavi.

Sfantul Cuvios David ajunge inaintea imparatului, caci urma sa fie numit eparh al Tesalnicului, pune in palmele sale carbuni aprinsi si tamaie, si timp de o ora tamaiaza fara a se vatama. Uimind si bucurand toata firea omeneasca cu viata si cu minunile sale, Sfantul Cuvios David a trecut la cele vesnice in anul 540.

Sfintele moaşte ale Cuviosului David au fost mutate în Tesalonic, fiind așezate în Basilica Sfântului Dimitrie în data de 16 septembrie 1978.

Sfanta Teodora din Tesalonic

Aceasta cuvioasa a fost nascuta in insula Eghina, din parinti crestini dreptcredinciosi, Antonie si Hrisanta, a caror dreapta credinta si fapta buna a fost aratata in acea vreme, cind Biserica lui Hristos se tulbura de eresul iconoclasmului, in imparatia lui Mihail Valvos, de care eres nu numai nu s-a vatamat acea buna doime; ci, ca o lumina in intuneric prin dreapta credinta a luminat.

  Din niste parinti ca acestia fiind nascuta fericita Teodora, dupa cresterea sa, a fost data dupa barbat si a nascut o fiica. Dupa aceea, din cauza navalirii barbarilor, s-a mutat in cetatea Tesalonic, unde, crescind pe fiica sa, a facut-o mireasa lui Hristos. Dupa ce a murit barbatul ei, a intrat in manastirea de fecioare, la fiica sa si s-a tuns in rinduiala monahiceasca. Prin viata sa imbunatatita, prin pustnicestile nevointe si ostenelile ascultarii, atit a placut lui Dumnezeu, incit, nu numai in viata ci si dupa moartea sa, multe minuni a facut.

Trecind dupa moartea sa citiva ani si murind egumena manastirii aceleia, s-a pus trupul ei mort, in mormint aproape de sfinta fecioara; si cind s-a descoperit mormintul aceleia, atunci au putut sa vada toti cei ce erau acolo, o minune mare. Caci Cuvioasa Teodora, dupa multi ani de la sfirsitul sau, miscindu-se, ca si cum ar fi fost vie, a facut putin loc egumenei ce se aseza linga dinsa, dind locul cel mai larg povatuitoarei sale, cum si smerenia sa aratindu-si dupa moarte; si toti vazind acest lucru s-au inspaimintat si au strigat: “Doamne, miluieste!” Inca si mir mirositor si tamaduitor izvora din sfintele ei moaste si se faceau tamaduiri multe, prin ungerea cu acel mir: diavolii se izgoneau, orbii vedeau si toate neputintele se vindecau, intru slava lui Hristos Dumnezeu. Amin.

În acest  pelerinaj am luat parte la cele mai profunde popasuri duhovniceşti, am cinsti sfintele moaşte ale multor sfinţi făcători de minuni şi grabnic ajutători, am participat la sfintele slujbe, am avut posibilitatea să admirăm peisaje deosebite şi să ne încărcăm duhovniceşte mergând pe urmele unor mari sfinţi precum  Sfântul Ierarh Nectarie, Sfantul Gherasim, Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, Sfântul Cuvios Efrem cel Nou, Sfantul Ioan Rusu, sfantul David şi mulţi alţii. Am primit curaj duhovnicesc şi parcă cu fiecare zi dorinţa noastră de a fi mai statornici în credinţa noastră a crescut. Am aflat multe detalii din vieţile sfinţilor pe care i-am vizitat la ei acasa. Ne-am  întoars acasă, mai sanatosi, mai puternici duhovniceste, plini de bucuriile transmise de la locurile sfinte, pe care le-am împărtăşit celor dragi. 

Multumim frumos Părintelui Anatol Goncear pentru darul acestui minunat pelerinaj, pentru tot efortul, pentru grija care o poartă sufletelor noastre, şi pentru că ne-a îndrumat şi a fost alături de-a lungul pelerinajului.  Pentru bucuria pe care ne-a transmis-o!
Ne rugam Domnului sa-i dea sănătate, pace, multă putere, tot ce-si doreste sa se indeplineasca.

Iar Bunului Dumnezeu, Care ne-a învrednicit să fim părtăşi bogatelor Sale daruri prin

pelerinajul acesta, dăm slavă, că minunate sunt lucrurile Sale.

Doamne ajută-ne!

In acest articol au fost folosite materiale:
http://www.crestinortodox.ro/
http://ziarullumina.ro/
http://www.doxologia.ro/