Pomana

   Sunt persoane care ofera pentru cei trecuti in lumea de dincolo anumite daruri: imbracaminte, incaltaminte, alimente etc. Milostenia in numele celor raposati poarta numele de “pomana”. Ele pot fi oferite oricand, insa, acest lucru se petrece cel mai des dupa ce raposatul a fost pomenit in biserica. Slujba in care se fac pomenirile pentru cei adormiti este cunoscuta sub denumirea de Parastas.

Fiecare daruieste dupa putere, stiind ca Dumnezeu este numit si “Dumnezeul milei si al indurarilor”. Mentionam ca in randuielile bisericesti nu se spune nimic despre cat ar trebui si ce anume sa fie daruit. De ce? Pentru ca milostenia trebuie facuta in taina. Insusi Hristos ne-a lasat porunca sa facem faptele bune in ascuns, ca sa nu stie stanga ce face dreapta, caci de le facem in fata oamenilor ne-am si luat rasplata.

Exista obiceiul ca atunci cand se da ceva pentru cel trecut la cele vesnice sa se spuna: “Sa fie pentru sufletul lui ….” si i se rosteste numele. Asta nu inseamna ca daca nu-i rostim numele, Dumnezeu nu-si va revarsa dragostea Sa peste cel decedat. De regula i se rosteste numele, ca el sa fie pomenit si in rugaciunile celor care au primit pomana. Faptul ca pomana nu se cere si ca se ofera ca gest de incredere ca cineva se va ruga pentru cel adormit, denota ca trebuie sa fim cu luare aminte atunci cand alegem persoana care sa primeasca darurile.

Pomana este un semn al dragostei celor de aici catre cei care au plecat in lumea vesniciei, dar e si un semn al credintei ca viata noastra nu se incheie odata cu moartea.

Daca milostenia sterge multime de pacate, dupa cum spun Sfintii Parinti, atunci suntem datori sa purtam de grija celor trecuti la cele vesnice asa cum ne ingrijim de propria mantuire. Sa ne daruiasca Dumnezeu putere sa facem cat mai des milostenie pentru cei adormiti, ca sa avem parte de o lume cat mai placuta lui Dumnezeu.