Trebuie să amintim şi că ruperea sau denaturarea căsătoriei este o trădare faţă de omul care ți-a fost încredinţat de Dumnezeu. Taina Cununiei cuprinde o foarte mare răspundere. La înfricoşătoarea Judecată a Domnului, cel care s-a preocupat doar de sine sau de lucrurile exterioare, nesocotind sufletul omului celui mai apropiat, va auzi întrebarea pe care i-a adresat-o cândva Dumnezeu ucigaşului de frate Cain: „Unde este fratele tău? Unde e sora ta?” (v. Facere 4, 9).
Căsătoria denaturată înseamnă suflete de copil mutilate. Copilul este cununa, bucuria şi sărbătoarea iubirii harice a perechii, însă tot el este şi acuzatorul şi judecătorul de temut al nelegiuirii părinteşti. Semiorfanii din familiile destrămate deja sunt prădaţi, copiii din familiile care se destramă sunt jefuiţi de către cei care i-au adus pe lume. Este cumplit atunci când în sufletul curat de copil se întipăreşte murdăria şi răutatea adulţilor – urâciunea „aventurilor” părinteşti sau grozăvia scandalurilor din familie… Armonia iubirii reciproce a părinţilor – iată terenul haric de care are nevoie copilul ca să crească pentru iubirea omenească şi cea cerească. (Mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale)
(Cum să întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înțelepte pentru soț și soție de la sfinți și mari duhovnici, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, p. 163-164)
doxologia.ro