Sa nu judecam

    Daca am cazut in pacatul criticarii faptelor aproapelui nostru, avem datoria sa marturisim aceasta greseala la spovedanie si sa depunem tot efortul in a nu mai face acest lucru. Adevaratul crestin cauta sa-si vada si sa-si planga propriile pacate, iar pe cele ale semenilor sa le lase in seama lui Dumnezeu.

De ce nu ne este ingaduit sa judecam? Judecata este dreapta numai ca judecata a lui Dumnezeu. In momentul in care nu aveam o astfel de judecata, atunci ea este stramba. Sfintii Parinti se fereau de judecata semenilor tocmai din acest motiv: se vedeau pe ei nedesavarsiti.

A discuta despre pacatele altuia, e semn ca nu ne mai preocupam de noi insine. Si in cele mai multe cazuri, noi nu cautam indreptarea celui pus in discutie, ci doar sa-l barfim, sa punem sub lupa caderile sale. Sfantul Ioan Gura de Aur spune in acest sens: “Cand un om vede paiul din ochiul aproapelui sau si-l osandeste, sentinta lui nu porneste din purtarea sa de grija, ci din ura; ia masca iubirii de oameni, dar fapta geme de rautate”.

Iar ca sa intelegem cat de minunata este lipsa judecatii semenilor si cat folos aduce, voi aminti o pilda din Pateric. Un frate vietuise intr-o manastire fara a implini cu multa ravna randuielile zilnice, insa, pe patul de moarte a fost vazut avand un chip luminos si linistit. Spre mirarea unora dintre frati, a fost intrebat cum de este asa de linistit de vreme ce cunoaste ca nu si-a implinit cum ar fi trebuit datoriile pe care le-a avut in obste? Fratele le-a raspuns: “Cu adevarat nu mi-am implinit toate datoriile pe care le-am avut in obste, insa din ziua cand am pasit pe poarta manastirii si pana in prezent nu-mi aduc aminte sa fi judecat pe cineva, iar eu cred cuvintelor Domnului – nu judeca si nu vei fi judecat!”
Adrian Cocosila
crestinortodox.ro