„Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”

  În rugăciunea „Tatăl nostru” cerem de la Dumnezeu să ne ierte greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Această cerere arată că, dacă dorim să ne fie iertate păcatele, este esenţial să iertăm şi noi pe cei care ne greşesc.

Părintele Alexander Schmemann, referindu-se la această cerere din Rugăciunea Domnească „Tatăl nostru”, spune: „Să observăm că această cerere uneşte două componente care se întreţesc: iertarea păcatelor noastre şi iertarea păcatelor comise împotriva noastră. Hristos Domnul spune: «Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel Ceresc, iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre» (Matei 6, 14-15). Aici, în această împletire, în această relaţie, se află şi misterul profund al iertării cerute în Rugăciunea Domnească. […] Legea cea mai profundă a vieţii nu constă numai în a nu face răul, ci în a face binele – ceea ce înseamnă, în primul rând, a-l accepta pe celălalt, a realiza unitatea fără de care până şi cea mai paşnică societate poate deveni un iad autentic. În esenţă, acesta este cel mai mare păcat dintre toate şi pentru iertarea lui ne rugăm noi în cea de-a cincea cerere cuprinsă în Rugăciunea Domnească”.

Iertarea este o virtute mare, de aceea ne rugăm lui Dumnezeu să ne ierte păcatele. Însă Domnul nostru Iisus Hristos ne spune în Rugăciunea Domnească că acest lucru se întâmplă dacă „şi noi iertăm greşiţilor noştri”. Ne rugăm lui Dumnezeu să ne ierte păcatele, pentru că ele pun stavilă între noi şi Dumnezeu, ne scot din comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii. Pentru că păcatele sunt o piedică în calea moştenirii Împărăţiei cerurilor, aducând în viaţa noastră pământească multă dezordine, suferinţă, neputinţă, boală, necaz, încercări. Atunci când Domnul ne iartă păcatele, reintrăm în comuniune cu El. Dar, în acelaşi timp, problemele vieţii noastre se rezolvă, deoarece iertarea lui Dumnezeu presupune tămăduire şi vindecare.

În acelaşi timp, iertând pe aproapele, arătăm că vedem în el pe Cel după chipul Căruia am fost creaţi, Dumnezeu-Fiul, Domnul nostru Iisus Hristos, şi ne arătăm următori ai Lui în smerenie şi iertare.
Pr. Ciprian Florin Apetrei
ziarullumina.ro