Se apropie cu paşi repezi sarbatorile de Pasti, iar gospodinele se pregătesc deja de curăţenia de primăvară şi se gândesc la meniul de sărbători. Totuşi, în spatele mesei tradiţionale alături de familie, simbolurile din această perioadă au semnificaţii deosebite pe care toţi creştinii trebuie să le cunoască. Ştim că trebuie să ciocnim ouă roşii de Paşte şi trebuie neapărat să consumăm miel de sărbătorile pascale, însă puţin ştiu că în spatele acestor tradiţii se află motive cu simbolistică creştină.
Oul: Simbolic, oul a fost mereu asociat cu renaşterea, cu începuturile, apoi cu Învierea Domnului. Obiceiul vopsirii ouălor şi oferirii lor ca simbol al fecundităţii şi al ciclului vieţii este precreştin şi doar a fost preluat de creştini. Se ştie cp, cel puţin la începuturile tradiţiei vopsirii ouălor de Paşte, se foloa exclusiv culoarea roşie pentru a colora ouăle, care apoi erau aşezate într-un coş şi duce la biserică pentru sfinţirea lor. Culoarea roşie se spune că ar trimite la sângele, viaţa şi jertfa făcută de Hristos pe Cruce.Mai târziu apar ouăle încondeiate cu teme şi motive diverse, rezultat direct al dorinţei gospodinelor de a contribui cu ceva frumos şi semnificativ la tradiţiile de Paşte.
În folclorul creştin s-au păstrat mai multe legende privind motivul pentru care ouăle de Paşte se vopsesc în roşu. Cea mai vehiculată povesteşte că Maica Domnului a pus un coş cu ouăla picioarele crucii pe care era răstignit Iisus – ouăle din coş s-au înroşit datorită sângelui care a picurat din rănile Mântuitorului. Iisus, văzând ouăle roşii, ar fi spus: “De acum înainte să faeţi şi voi ouă roşii şi împestriţate întru aducerea aminte de răstignirea mea”.Mielul simbolizează inocenţa, blândeţea şi puritatea. Cel pe care Sfântul Ion l-a numit Mielul întruchipează manifestarea puterii primăverii, triumful înnoirii, victoria ciclică a vieţii asupra morţii. Mielul sau oaia întruchipează animalul de sacrificiu, credinciosul ca membru al turmei lui Dumnezeu, pe Hristos care s-a sacrificat pentru mântuirea oamenilor, biruind răul, ideea de sacrificiu, ideea că fără moarte şi sacrificiu nu există Înviere, şi mielul apocaliptic care apare în centrul Ierusalimului ceresc.
Salcia. De Florii se duc la biserică ramuri de salcie. La iudei, palmierul simbolizează supunere în faţa lui Dumnezeu şi e simbol al lui Dumnezeu Însuşi. Încreştinism, palmierul simbolizează dreptatea, Învierea, intrarea lui Hristos în Ierusalim şi pelerinajul pe Pământ Sfânt. În Europa, palmierul a fost înlocuit cu salcia.Salcia plângătoare este pusă în legătură cu tristeţea şi moartea. Ea este însă simbolul Legii divine a nemuririi sufletului. Dacă luăm o ramură de salcie şi o înfigem în pământ, ea generează rădăcini şi un nou arbore. Moare şi în vie, este pomul vieţii.
Lumânarea aprinsă este simbolul luminii în toate culturile. În creştinism lumânarea aprinsă în noaptea Învierii simbolizează lumina divină a lui Hristos, Învierea, credinţa, şansa fiecăruia de ase înălţa. Arzând şi luminând, ea simbolizează o viaţă dedicată iubirii unice, topindu-se în tăcere, simbolizează sacrificiul.
Pasca creştinilor este ca o pâine rotundă, gustoasă, seminificând promisiunea învierii trupurilor şi a vieţii veşnice. Dulceaţa aluatului sugerează împlinirea sufletească ce urmează strădaniei din post. Pasca este dusă obligatoriu la biserică, pentru a fi sfinţită. Prin stropire cu vin, paca devine ritualic o reprezentare a jertfei Mântuitorului.
Pasca este împodobită cu o cruce, inluzând astfel toată simbolistica Crucifixului, iar pe margine sunt două fâşii de cocă răsucite, întruchipând coroana de spini a lui Hristos.
Peştele este simbolul apei, vieţii, fecundităţii şi înţelepciunii. Este unul dintre cele mai timpurii simboluri creştine, Iisus numindu-i pe Apostoli pescari de oameni şi hrănind mulţumile cu doar doi peşti şi cinci pâini. Pe lângă unirea cu Hristos, peştele simbolizează botezul cu apa, viaţa şi hrana spirituală.
Crucea. O veche ghicitoare întreabă: “Care este pomul cu rădăcinile în iad, cu vârful la Tronul lui Dumnezeu, între ramurile sale cuprinzând Lumea?” Este Crucea. Iar semnificaţile şi simbolistica crucii nu mai trebuie amintite, fiind bine cunoscute.