† Sfântul Mucenic Isidor din Hios
(14 mai)

Sfântul Mucenic Isidor din Hios este ocrotitorul celor care se afla în nevoi și necazuri pe mare; izbăvindu-i pe toți cei care i se roagă lui cu credință și cu dragoste. O mulțime de minuni au fost săvârșite la mormântul lui, vindecând pe cei bolnavi. Este serbat în calendarul ortodox pe data de 14 mai.

Viața pe scurt – Sfântul Mucenic Isidor din Hios (sinaxar)

Sfântul Mucenic Isidor din Hios a trăit în zilele împăratului Deciu, fiind de loc din Alexandria Egiptului.

Împăratul Deciu (249-251) a vrut ca din primul an al domniei lui să-și organizeze întreaga armată. În acest sens a trimis în insula Hios din Marea Egee pe tribunul Numerian cu porunca de a încorpora pe toți tinerii înscriși în armată. Între ei a fost și Sfântul Mucenic Isidor, având și o oarecare dregătorie ostășească.

Apoi împăratul Deciu a dat ordin ca toți militarii din armată să să aducă jertfă zeilor, iar cei ce nu o vor face să fie obligați prin chinuri și tortură. Înainte de a se înrola în armată Sfântul Mucenic Isidor ducea o viață dreaptă, petrecându-și zilele ținând posturile și înfrânându-și poftele, făcea lucrurile cu înțelepciune, se ferea de desfătările și deșertăciunile lumii și fugea de lucrurile necurate pe care le făceau păgânii.

Din porunca împărătească, oastea de sub ascultarea lui Numerian, a trebuit să plece din Alexandria și să se mute în insula Hios.

Mărturisirea Sfântului Mucenic Isidor din Hios

Pentru seriozitatea și cumințenia sa a stârnit invidia unui centurion Luciu care cunoștea faptul că Isidor este creștin. Acest Luciu l-a denunțat lui Numerian. Arestat și adus în fața tribunalului, Sfântul Mucenic Isidor din Hios a mărturisit deschis convingerile sale creștine.

Văzând Numerian statornicia credinței Sfântului Mucenic Isidor din Hios, a poruncit a i se tăiat limba ca să nu-l mai mărturisească pe Hristos dar sfântul Mucenic tot grăia Adevărul, în schimb comandantul nu mai putea scoate o vorbă chiar dacă avea limba în gură, la locul ei.

Pe când stătuse aruncat în închisoare, tatăl Sfântului Isidor auzind despre aceasta, a mers la Hios pentru a-l convinge pe Sfântul Isidor să renunțe la Hristos. Reușise, chiar, să-l convingă pe Numerian să i-l dea în custodie, spunând că va încerca să-l convertească. Tatăl a fost, însă, dezamăgit de faptul ca Sfântul Mucenic Isidor i-a cerut, în schimb, lui să-și deschidă mai bine ochii sufletului și să primească adevărul despre Hristos, așa încât, nemulțumit de aceste cuvinte și văzând că Sfântul Isidor nu se schimbă, l-a dat din nou pe mâna lui Numerian, cerându-i să-i ucidă fiul imediat.

Martiriul Sfântului Mucenic Isidor din Hios

Bătut cu biciuit, târât pe stânci și cu limba tăiată, Sfântul Isidor încă vorbea, prin harul lui Dumnezeu și continua să-L mărturisească pe Hristos. Văzând dregătorul că nu poate să îl convingă în nici un chip să renunțe la Hristos a poruncit ca să i se taie capul Sfântului Mucenic Isidor din Hios, în data de 14 mai 251, și apoi să fie aruncat într-un puț.

Arătarea după moarte a Sfântului Isidor

După martiriul Sfântului Isidor, doi creștini, Sfinții Amonie (prăznuit în 4 septembrie) și Miropi (prăznuită în 2 decembrie) l-au luat în secret și l-au îngropat tainic, cu toată cinstea. Numerian auzind că trupul Sfântul Mucenic Isidor din Hios fusese furat, a vrut să-i ucidă pe cei doi gardieni cărora li se ordonase să îl păzească.

Auzind că acei oameni nevinovați vor suferi pentru fapta ei cea bună, Sfânta Miropi s-a arătat înaintea autorităților și a recunoscut că furase trupul Sfântului Mucenic Isidor din Hios și că îl îngropase, refuzând, însă, să le dezvăluie unde anume. Numerian a comandat că Sfânta Fecioară Miropi să fie biciuită și, în cele din urmă, plină de răni să fie aruncată într-o închisoare. Dar Domnul nu și-a lăsat Mucenița fără mângâiere. La miezul nopții, o lumină cerească a iluminat închisoarea și mulți îngeri au apărut, împreună cu Sfântul Isidor, în mijlocul lor: “Pacea să fie cu tine, Miropi, a spus el. Dumnezeu a auzit rugăciunea voastră și, curând, veți fi cu noi și veți primi cununa pregătită vouă”.

Sfânta Muceniță s-a bucurat și și-a dat sufletul ei lui Dumnezeu, chiar în acel moment. Un miros dulce ieșea din corpul ei, umplând toată închisoarea. Unul dintre gardieni, văzând toate acestea și ajungând acel miros, a spus unui preot despre arătare. El credea în Hristos și a fost botezat. Curând după aceea, avea și el să sufere martiriul.

Mai târziu, Sfântul Amonie însuși a fost ucis, în orașul Cizic. Trupul Sfintei Miropi a fost așezat lângă cel al Sfântului Mucenic Isidor, o bisericuță fiind construită peste morminte.
sursa: pravila.ro