La 1 septembrie, în fiecare an, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte începutul anului bisericesc. În limbajul curent, atunci când auzim expresia „an nou” ne gândim la avertizarea faptului că încă un an a trecut din viaţa noastră, însă pentru credincioşi începutul anului nou bisericesc reprezintă o nouă recapitulare a vieţii lui Hristos în omenire şi cu omenirea.
Inceputul Anului Nou bisericesc a fost instituit de către Sfinţii Părinţi la Sinodul I de la Niceea, când s-a rânduit să se sărbătorească data de 1 septembrie ca un început al mântuirii creştinilor, în amintirea intrării lui Hristos în mijlocul adunării evreilor vestind tuturor „anul bineplăcut Domnului“.
S-a hotărât de către Sfinţi Părinţi (318) participanţi la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, pe considerentul că începutul activităţii de propovăduire a Evangheliei de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-a făcut la începutul lunii septembrie, deoarece după calendarul iudaic intrarea în sinagoga din Nazaret (Luca 4, 14-19) a Mântuitorului, după întoarcerea din pustia Carantaniei, a fost în luna a şaptea, numită Tişri (care corespunde în calendarul nostru lunii septembrie).
Biserica Mântuitorului Hristos prăznuieşte începutul anului creştinesc în locul celui vechi, călăuzindu-se la viaţa cea nouă, cum spune Sfântul Apostol Pavel: ‘Împreună cu El ne-am îngropat prin botez întru moarte: precum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, aşa şi noi întru înnoirea vieţii să umblăm’ (Romani 6, 4).
De asemenea, în prima zi a Anului Bisericesc, Biserica îl prăznuieşte pe Sfântul Simion Stâlpnicul, cel care a petrecut 47 de ani pe un stâlp. Pentru el, aceasta a fost calea aleasă pentru a birui ispitele, agonisind astfel harul Duhului Sfânt.
Simion Stâlpnicul este patronul vânturilor şi poate produce cutremure. De aceea, oamenii îi respectă ziua de teamă că sfântul se poate supăra şi le poate dărâma casele sau îi poate îmbolnăvi.
Sfantul Simeon Stalpnicul (390-459) este praznuit pe 1 septembrie. S-a nascut din parinti tarani, in satul Sis, din Asia Mica. A parasit casa parinteasca la varsta de optsprezece ani si a imbratisat viata monahala la manastirea Eusebona. De aici s-a mutat la Telanissos, unde a trait ca anahoret. Sfantul Simeon Stalpnicul s-a facut incepatorul unei practici necunoscute pana la el, aceea de a se ruga zi si noapte de la inaltimea unui stalp.
De aici a primit si numele de “Stalpnicul”.
Din viata sa aflam ca de doua ori a venit mama sa la el, ca sa-l vada. Mentionam ca stalpul pe care se nevoia avea saisprezece metri inaltime. Dar de fiecare data, necoborand de pe stalp, Sfantul Simeon Stalpnicul i-a zis: “Nu ma tulbura, maica. De va voi Dumnezeu, ne vom vedea fata catre fata intru a Sa imparatie.” Sfantul Simeon Stalpnicul a luptat cumplit cu taberele dracesti, pe care le-a biruit de fiecare data cu rugaciunea catre Dumnezeu. El a lucrat multe si mari minuni, vindecand prin cuvant si rugaciune pe multi dintre cei ce zaceau in boli grele. La stalpul lui veneau oameni de pretutindeni, bogati si saraci, imparati si robi. Nimeni nu pleca de la Stalpul Sfantului Simeon neajutorat. Sfantul Simeon le vindeca bolile, le alina durerile sufletului, ii povatuia pe calea vietii, ii certa pe cei care nu credeau drept. El a convins-o pe imparateasa Eudoxia sa se lepede de erezia lui Eutihie, si sa creada ortodox. El s-a nevoit in timpul domniilor lui Teodosie cel Mic, Marchian si Leon cel Mare.
Rugaciune la inceput de an
Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Izvorul vieții și al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută și nevăzută, Care ai pus vremile și anii întru a Ta stăpânire și îndreptezi toate cu iconomia Ta cea cerească și întru tot bună, mulțumim Ție pentru îndurările minunate pe care le-ai făcut asupra noastră în toată vremea trecută a vieții noastre și Te rugăm, întru tot Îndurate Doamne: binecuvintează cununa anului ce a sosit cu bunătatea Ta și păzește pe binecredincioșii creștini români de pretutindeni, pe păstorii și învățătorii noștri; înmulțește zilele vieții noastre întru sănătate deplină sufletească și trupească și ne dăruiește sporire în toate faptele cele bune. Dăruiește de sus bunătățile Tale întregului Tău popor: sănătate și mântuire și întru toate bună sporire. Sfântă Biserica Ta, țara noastră cu toate orașele și satele, izbăvește-le de toată reaua întâmplare, dăruindu-ne tuturor pace fără de tulburare. Răzvrătirile eresurilor strică-le cu puterea Ta, iar pe noi întărește-ne, Doamne, întru iubirea Cea către Tine și întreolaltă, ca să ne învrednicim cu inimă curată totdeauna a aduce mulțumire Ție, Părintelui Celui fără de început și Unuia Născut Fiului Tău și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, Dumnezeului Celui slăvit întru o ființă, și a cânta preasfântului Tău nume: Slavă Ție, Dumnezeului și Binefăcătorului nostru, în vecii vecilor! Amin.