Aratarea semnului Sfintei Cruci pe cer la Ierusalim

semnul sfintei cruciAratarea semnului Sfintei Cruci pe cer la Ierusalim s-a intamplat in dimineata zilei de 7 mai 351, in timpul imparatului Constantiu, fiul Sfantului Constantin cel Mare. Crucea luminoasa s-a intins de la Golgota si pana la Muntele Maslinilor, pe o distanta de aprox. 9 km, stralucind mai tare decat soarele. Sfanta Cruce a ramas pe cer timp de 7 zile.

O multime de oameni au iesit din casele lor si de la munca lor indreptandu-se spre biserici pentru a aduce slava lui Dumnezeu.

Despre aceasta minune, Patriarhul Chiril al Ierusalimului i-a scris o scrisoare imparatului Constantiu, indemnandu-l sa paraseasca erezia ariana. Aceasta erezie, care nega divinitatea lui Hristos, era cauza a multe dispute teologice in cadrul imperiului. Potrivit istoricului Sozomen, aceasta minune a dus la convertirea multor pagani si iudei la crestinism. De asemenea, multi arieni au parasit erezia, intorcandu-se la Biserica Ortodoxa.

Aceasta erezie, care nega divinitatea lui Hristos, era cauza a multe dispute teologice in cadrul imperiului. “Aducem cu graba la cunostinta credinciosiei tale minunea dumnezeiasca a lucrurilor ceresti, ce s-a petrecut in Ierusalim in timpul iubitoarei tale de Dumnezeu domnii. Nu facem aceasta cu dorinta ca acum pentru intaia oara sa vii de la necunostinta la cunostinta de Dumnezeu – caci tu ai atata cunostinta de Dumnezeu, incat poti, prin faptele si gandurile tale credincioase, sa inveti si pe altii – ci cu gandul de a te intari in cele ce stiai. Odata ce ai inteles, prin minunea savarsita in timpul domniei tale, ca domnia ta este cu adevarat iubita de Dumnezeu.

… Pe timpul domniei preaiubitorului de Dumnezeu si de fericita pomenire Constantin, tatal tau, a fost gasit in Ierusalim mantuitorul lemn al crucii. Harul cel dumnezeiesc a facut sa fie gasita cinstita cruce in Sfintele Locuri nestiute de nimeni, de cel care cauta in chip bun cucernicia. Minunea nu s-a mai savarsit pe pamant, ci in cer: s-a aratat in Ierusalim semnul de biruinta impotriva mortii, al Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul Unul-Nascut al lui Dumnezeu, adica fericita Cruce, stralucind cu o lumina orbitoare. N-a fost vazuta de unul sau de doi, ci s-a aratat cu totul lamurit la intreaga multime a cetatii. Sa nu se creada apoi ca a trecut iute ca o naluca; dimpotriva, a fost vazuta cu ochii timp de mai multe ceasuri de pe pamant; prin stralucirea sa orbitoare, intrecea razele soarelui. Fara indoiala, crucea luminoasa ce s-a aratat pe cer ar fi fost intunecata de soare, biruita de stralucirea razelor lui daca ea n-ar fi stralucit privitorilor cu o stralucire mai mare decat a soarelui. Toata multimea cetatii, fara sa stea pe ganduri, in acel ceas, a alergat la sfanta biserica, fiind cuprinsa de frica si bucurie din pricina vedeniei dumnezeiesti; toti deodata: tineri si batrani, barbati si femei, oameni de toate varstele, pana chiar si fetele tinute in casa, locuitori ai cetatii, ca si straini, crestini la un loc cu paganii care venisera in Ierusalim din diferite parti, cu totii intr-un singur suflet, ca o singura gura, slaveau pe Facatorul de minuni, pe Hristos Iisus, Domnul nostru”.

Potrivit istoricului Sozomen, aceasta minune a dus la convertirea multor pagani si iudei la crestinism. De asemenea, multi arieni au parasit erezia, intorcandu-se la Biserica Ortodoxa.

Citeste si: Ce simbolizeaza semnul Crucii savarsit de credinciosi?
sursa: crestinortodox.ro