La 6/19 ianuarie, prăznuim Sfânta şi Dumnezeiasca Arătare, sau Teofania, adică Botezul Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos în apele Iordanului. În toate locaşurile de cult din ţară şi străinătate au avut loc pregătiri pentru acest mare praznic, întrucât în această zi se săvârşeşte şi slujba Sfinţirii celei mari a apei sau Agheasma Mare şi se reînnoieşte harul botezului primit de fiecare creştin.
După oficierea Sfinţirii celei mari a apei, soborul slujitorilor de la Catedrala Patriarhală a binecuvântat Reşedinţa Patriarhală. La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a precizat că apa sfinţită este o binecuvântare de la Dumnezeu care se dobândeşte în Biserică, iar binecuvântarea creştinilor şi a locuinţelor lor este o formă de aducere aminte a botezului fiecărui creştin, care a fost afundat în iubirea veşnică a Preasfintei Treimi. „Această mare taină a Botezului Domnului se aduce în casele credincioşilor, iar prin stropirea cu apă sfinţită, care este dobândită după Sfinţirea cea mare a apei, întoarcem duhovniceşte locuinţele noastre spre Biserică, de unde vine binecuvântarea. De aceea, fiecare locuinţă a credincioşilor, odată sfinţită, devine un fel de biserică de acasă, într-o legătură permanentă duhovnicească cu biserica din comunitatea în care noi vieţuim. Numai prin faptul că într-o locuinţă creştină se află icoane şi locuinţa este sfinţită din când în când, fie cu Agheasmă mică, de mai multe ori pe an, fie cu Agheasmă Mare, în ajunul Botezului Domnului, vedem că Biserica nu se închide între ziduri, ci se extinde prin credincioşii ei în tot locul unde se află creştini. Noi trăim o mare taină a Bisericii adunate în timpul Liturghiei şi a Bisericii răspândite în lume prin creştini care ţin legătura cu Biserica şi primesc necontenit binecuvântarea Preasfintei Treimi prin toate Sfintele Taine şi sfintele slujbe ale Bisericii“, a explicat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Venirea preoţilor cu Agheasmă Mare în casele credincioşilor, a mai spus Preafericirea Sa, nu este o simplă tradiţie, ci este o lucrare misionară şi sfinţitoare. „Trebuie să cunoaştem semnificaţia acestei tradiţii foarte frumoase prin care clerul Bisericii vine spre credincioşi, nu doar credincioşii vin spre Biserică. Prin aceasta se sfinţeşte viaţa familiei creştine, se sfinţesc activităţile familiei creştine, se sfinţeşte întreaga locuinţă în care creştinul se roagă, se odihneşte, dar şi practică ospitalitatea celor care vin să-l viziteze. Biserica Ortodoxă nu-L închide pe Dumnezeu în biserică, între ziduri, ci Îl duce la casele oamenilor, ca şi acestea să se orienteze spre biserica din mijlocul comunităţii. Această Biserică în mers este Biserică misionară, Biserica în mişcare, care ne aduce aminte că noi suntem pelerini şi că timpul vieţii terestre şi al călătoriei noastre pe pământ este un timp al sfinţirii în vederea pregătirii pentru a intra în cetatea statornică, şi anume Împărăţia lui Dumnezeu. Această sfinţire a locuinţelor prin folosirea Aghesmei Mari este şi o orientare a noastră spre iubirea eternă a Preasfintei Treimi în casa Tatălui Ceresc. Sfinţim casele ca să ne aducem aminte că în ele ne pregătim pentru a merge într-o zi în casa Tatălui Ceresc. Există o mulţime de semnificaţii duhovniceşti foarte profunde ale acestei tradiţii de sfinţire a caselor cu apa aceasta dobândită prin Sfinţirea Mare a ei“, a mai subliniat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.
sursa:http://ziarullumina.ro/