Duminica a 17-a după Rusalii (a Cananeencei)

Evanghelia din duminica inchinata femeii cananeence (Matei XV, 21-28) ne marturiseste ca Mantuitorul intrand in partile Tirului si ale Sidonului este intampinat de o femeie care ii cere ajutorul pentru fiica sa “Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rau chinuita de demon” (Matei 15, 22).

Noi stim ca Dumnezeu este iubire, si pentru acest adevar ne asteptam ca El sa raspunda de indata chemarii acesteia. Si Evanghelia ne spune ca Hristos a tacut. Amintesc ca tacerea este graiul lui Dumnezeu. Nu intamplator in Pateric intalnim cuvinte de genul “Daca nu-l zideste tacerea mea, nu-i va folosi nici cuvantul meu”. Asadar, indraznesc sa spun ca El i-a raspuns femeii, dar tainic, intr-un mod ce depaseste modul in care noi doream sa raspunda.

Poate de aceea femeia cananeeanca nu a incetat sa-I ceara in continuare ajutorul. Si nici mai tarziu Mantuitorul nu raspunde la cererea Sa asa cum ne-am fi asteptat. Dimpotriva, am putea spune ca socheaza. Ii spune acesteia: “Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor” (Matei15, 26). Cuvantul “socheaza” nu este potrivit femeii cananeence, caci ea nu se sminteste de raspunsul lui Hristos. Cuvantul “socheaza” este potrivit noua celor ce nu ne-am ridicat la credinta ei.

Femeia cananeeanca, desi coborata in randul cainilor, nu se rusineaza, nu-L contrazice pe Hristos, ci raspunde: “Da, Doamne, dar si cainii mananca din faramiturile care cad de la masa stapanilor lor” (Matei 15, 27).

Raspunde asa cum a raspuns Fiul lui Dumnezeu prin intruparea Sa, “…S-a desertat pe Sine, chip de rob luand… ” (Filipeni 2, 6). Nici El nu S-a rusinat sa ia chipul omului si sa fie rastignit intre talhari. Si pentru credinta sa, fiica ii este tamaduita, caci Mantuitorul ii spune: “O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti. Si s-a tamaduit fiica ei in ceasul acela” (Matei 15, 28).

Din aceasta Evanghelie reiese ca Mantuitorul a venit sa mantuiasca intreg neamul omenesc, caci femeia cananeeanca era de alt neam si de alta credinta decat evreii. Iesirea Sa din Tara Sfanta si intrarea Sa in cele doua cetati locuite de pagani (Tirul si Sidonul), tocmai acest lucru avea sa ne descopere: ca mantuirea se adreseaza tuturor.

Ce trebuie sa luam de la femeia cananeeanca? Sa luam puterea ei de a purta suferintele altora, credinta ca Hristos poate ridica orice durere si smerenia. Sa luam aminte ca ori de cate ori spunem in Biserica “Doamne miluieste”, ne rugam asa cum s-a rugat femeia cananeeanca “Miluieste-ma, Doamne” (Matei 15, 22). Sa ne invredniceasca si pe noi Dumnezeu de cuvintele pe care i le-a adresat acesteia: “mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti”.

Adrian Cocosila
crestinortodox.ro