În vremea aceea Iisus a luat la Sine iarăşi pe cei doisprezece şi a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor; Îl vor batjocori, şi-L vor scuipa, şi-L vor biciui, şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea şi cu botezul cu care Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Şi, auzind, cei zece au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan. Atunci Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru; şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie slugă tuturor. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.

Timpul Postului Mare este acea perioadă de timp din cursul anului bisericesc care cheamă pe toţi credincioşii la meditaţie şi rugăciune, la sporirea evlaviei, a iertării, a iubirii şi a slujirii. Este o experienţă spirituală pe care o simt toţi credincioşii, pe măsura dorinţei şi a râvnei lor, de a se apropia mai mult de Dumnezeu, de a dezvolta dialogul cu El prin credinţă, rugăciune şi iubire. Încă din prima duminică a acestui Post suntem invitaţi să ne apropiem tot mai mult de bogăţia şi frumuseţile Ortodoxiei, care se exprimă nu numai prin cuvântul învăţăturilor dogmatice şi doxologia Bisericii, ci şi prin imaginea captivantă a icoanelor, ca teologie vie, care cheamă la comuniune, la transfigurare şi la urmarea credinţei şi a vieţii celor reprezentaţi în icoane. În duminica a doua urcăm mai sus pe scara cunoaşterii lui Dumnezeu şi a experierii tainei Lui, prin Duhul Sfânt, Care lucrează în Biserică şi în lume, prin energiile Lui necreate, prin care a creat, proniază şi desăvârşeşte lumea. De aceea, această duminică este numită a Sfântului Grigorie Palama, Părintele bisericesc care a sistematizat şi apărat învăţătura despre lucrarea necreată a Duhului Sfânt, ca har dumnezeiesc necreat, necesar omului pentru sfinţirea şi mântuirea lui, prin Sfintele Taine ale Bisericii. Duminica a treia din Postul Mare este numită Duminica Sfintei Cruci. La mijlocul acestui Post, Biserica ridică în văzul duhovnicesc al tuturor Sfânta Cruce, marele dar al lui Dumnezeu făcut oamenilor, pentru a se întări în râvna Postului şi pentru a privi spre ea, ca să poată primi prin ea putere şi încurajare pe calea împlinirii voii lui Dumnezeu şi pentru a privi spre lumina şi biruinţa Învierii. Duminica a patra este numită a Sfântului Ioan Scărarul, întrucât acest Părinte a înţeles viaţa creştină ca pe o scară, pe care omul credincios urcă pentru a se apropia de Dumnezeu, urcând treaptă cu treaptă tot mai sus. Postul Mare are o dinamică a urcuşului spiritual care nu se opreşte într-un loc, ci se mişcă ascendent, spre înălţimile experienţei iubirii de Dumnezeu şi de oameni. Duminica a cincea îi ridică pe credincioşi spre înălţimile concretizării iubirii de Hristos şi de oameni, prin puterea şi întâietatea slujirii. sursa:http: ziarullumina.ro

Predica parintelui Calistrat

la Duminica Sfintei Maria Egipteanca(video)