Marcu 15, 43-47; 16, 1-8
Şi venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus.
Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.
În Duminica a treia după Paști, numită și Duminica Femeilor Mironosițe, Biserica Ortodoxă prăznuiește pomenirea femeilor purtătoare de mir sau de aromate, numite și ucenițele Domnului (vezi Binecuvântările Învierii, glasul al V-lea). Credem că acest nume li se cuvine pe bună dreptate pentru credincioşia şi evlavia lor față de Mântuitorul Iisus Hristos.
Femeile Mironosițe s-au dovedit a fi cu adevărat ucenițele Domnului, întrucât la răsăritul soarelui au plecat primele spre mormânt ca să ungă cu miruri trupul lui Iisus, după obiceiul iudeilor. Sfântul Evanghelist Marcu menționează trei dintre ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și Salomeea (cf. Marcu 16, 1); iar din Evanghelia Sfântului Evanghelist Luca aflăm că mai era cu ele şiIoana (cf. Luca 24, 10).
Sfintele Evanghelii ne prezintă evlavia, duioșia și curajul lor, întrucât „dis-de-dimineață, în prima zi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt”, căutând pe „Iisus Cel răstignit”. De aceea, ele s-au învrednicit să fie întâmpinate de un înger la ușa mormântului gol, care le-a spus: „Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul Cel răstignit? A înviat! Nu este aici” (Marcu 16, 3-7). Curajul femeilor mironosițe a fost răsplătit cu bucuria întâlnirii lor cu Hristos Cel înviat. Sfântul Evanghelist Matei scrie că, în drumul lor de la mormânt spre casă, deodată, Mântuitorul Iisus Hristos le-a întâmpinat, zicându-le: „Bucurați-vă. Nu vă temeți” (Matei 28, 9).
Duminica Mironosițelor este închinată și femeilor creștine, aflate într-o permanentă stare de dăruire de sine, slujind lui Hristos prin credință, rugăciune şi fapte bune, dar şi familiei, prin nașterea, creșterea și educația copiilor, spre binele societății. De la femeile mironosițe putem învăța curajul de a-L mărturisi pe Hristos Cel răstignit și înviat, în orice împrejurare. Bucuria întâlnirii lor cu Hristos Cel înviat o putem experia şi noi, într-o anumită măsură, în fiecare duminică și sărbătoare, în biserică, la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, prin sărutarea icoanei Sale, prin ascultarea Evangheliei Sale şi prin împărtăşirea cu Sfânta Euharistie.
Femeile Mironosițe au devenit peste timp modele pentru multe femei creștine care au mers pe urmele lor, printr-o viață de sfințenie, devotament și dăruire de sine față de familie și de Biserică. Amintim aici pe Sfânta Antusa, mama Sfântului Ioan Gură de Aur, peSfânta Monica, mama Fericitului Augustin, pe Sfânta Nona, mama Sfântului Grigorie Teologul, pe Sfânta Emilia, mama Sfântului Vasile cel Mare și pe Sfânta Elena, mama Sfântului Constantin cel Mare, care a căutat și a găsit la Ierusalim Crucea Mântuitorului Iisus Hristos.
Anul acesta, când se împlinesc 300 de ani de la moartea martirică a Sfinților Brâncoveni, se cuvine s-o amintim ca model de femeie creştină şi pe Doamna Maria Brâncoveanu, mamă a 11 copii, patru fii şi șapte fiice, care a purtat în sufletul ei de soție și de mamă suferința unui neam întreg, când în 15 august 1714, la Constantinopol, soţul ei împreună cu cei patru fii ai săi şi cu sfetnicul Ianache au fost decapitaţi în timp ce ea şi fiicele ei se aflau în închisoare. După eliberare, ea s-a străduit să aducă în țară osemintele Domnitorului Constantin Brâncoveanu, în anul 1720, și să le așeze în ctitoria acestuia din Bucureşti, şi anume în biserica „Sfântul Gheorghe Nou”, aprinzând astfel o candelă a credinței și a nădejdii întru mântuirea neamului românesc, purtător de Cruce şi Înviere în toată istoria sa.
Cu prilejul Duminicii Mironosiţelor, adresăm felicitări, mulţumiri şi binecuvântări tuturor femeilor care cultivă credinţa în Hristos Domnul, prin cuvânt şi faptă, în Biserică, Familie şi Societate, dorindu-le sănătate şi mântuire, pace şi bucurie întru mulţi şi binecuvântaţi ani!