Duminica Orbului din nastere – Duminica a 6-a dupa Pasti.

Ochiul este luminatorul trupului Nu ne-am vazut, dar ne cunoastem si probabil ca ne bucuram si asa. Dar ca bucuria mea sa fie deplina, mi-as fi dorit ca cei ce […]

duminica-orbului

Ochiul este luminatorul trupului

Nu ne-am vazut, dar ne cunoastem si probabil ca ne bucuram si asa. Dar ca bucuria mea sa fie deplina, mi-as fi dorit ca cei ce citesc aceste randuri, de fiecare data sa mearga la Biserica si sa se convinga ca ce scriu este adevarat, ce traiesc este mantuitor. Altfel, vom fi si noi ca niste orbi care auzim (citim) si nu vedem…
Ar trebui sa fie multe pricini de bucurie in viata noastra, insa nu mai vedem lucrurile la adevarata lor valoare. Cautam frumosul in intuneric, trecem cu vederea minunile Domnului cu noi. Multe sunt minunile facute de Mantuitorul inca din trecerea Lui pe acest pamant, dar numai cateva ne sunt amintite, ca sa intelegem ca de aceleasi suferinte suntem incercati si noi.

Dar iata ca astazi ne este prezentata inca o minune a lui Hristos, vindecarea unui orb din nastere. “Si-n timp ce trecea, Iisus a vazut un orb din nastere. Si ucenicii Sai L-au intrebat zicand: “Invatatorule, cine a pacatuit, el, sau parintii lui, de s-a nascut orb?”. Iisus a raspuns: “nici el n-a pacatuit, nici parintii lui, ci pentru ca-ntru el sa se arate lucrurile lui Dumnezeu. Lucrurile Celui ce M-a trimis trebuie ca Eu sa le fac pana este ziua; ca vine noaptea, cand nimeni nu mai poate sa lucreze. Atat cat sunt in lume, Eu sunt Lumina Lumii.” Aceasta zicand, a scuipat jos si a facut tina din scuipat si a uns cu tina ochii orbului. Si i-a zis: “mergi de te spala in scaldatoarea Siloamului -care se talcuieste trimisul-. Deci s-a dus si s-a spalat si a venit vazand…” (Ioan 9, 1-7)

Se pare ca nu era un simplu orb, ci nu avea ochi deloc. Exista oameni care se nasc fara ochi (Sf. Matrona a Rusiei) si sunt oameni care-si au ochii, dar nu vad. Dar ca sa intelegem mai bine, trebuie sa ne intoarcem la inceput… a creat Dumnezeu toate si a vazut “ca-s bune foarte”, dupa aceea creeaza omul pentru a se bucura de toate. Incalcand porunca si fiind izgonit din Rai, omul incepe a fi supus legii pacatului si incep a fi vazute consecintele lui: bolile, suferinta, moartea…

Asa se explica gestul Mantuiorului de a scuipa si a face tina pentru a unge ochii orbului. In acelasi timp insa, aceasta minune este dovada incontestabila ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu, caci numai cel care participase la facerea omului din pamant putea acum sa-si “completeze” creatia!

“O fata fara ochi este ca un palat fara ferestre” spunea Victor Hugo, deci ochiul este mai necesar decat suntem noi constienti, pentru ca prin ochi trebuie sa vedem atat lucrarea lui Dumnezeu in vietile noastre, cat si cum sa ne indreptam catre El. A te uita numai la pacatul altuia si a inchide ochii la pacatele tale -stare ce ne caracterizeaza mai mult sau mai putin pe toti- ne transforma in moralisti!

Cea mai intunecata parte a globului ocular este irisul. “Este o diafragma opaca prevazuta cu o deschidere numita pupila, prin care trec razele de lumina catre cristalin si are pigmenti care dau culoarea ochiului” dupa descrierea din enciclopediile de specialitate. Platon spunea ca “prin cea mai intunecata parte a corpului uman, intra cea mai multa lumina!” si ma gandeam de multe ori ca nici acest lucru nu este intamplator.

Pe de o parte avem ochiul ca si cel mai bun obiectiv al unui aparat de fotografiat (se pare ca din punct de vedere tehnic nu se poate realiza ceva asemanator!) cu care suntem inzestrati, spre salva lui Dumnezeu; iar pe cealalta parte, acest punct intunecat prin care intra lumina, intr-o “traducere duhovniceasca” inseamna ca in necazuri si suferinte vedem pe Hristos “Lumina Lumii”…

Nimic nu-i intamplator, ci totul poate fi mantuitor. Caci daca vom invata sa vedem, sa auzim, sa atingem, sa gustam, sa simtim, sa radem si sa iubim, atunci putem spune ca traim cu adevarat. Dar haideti sa fim atenti la un lucru, Hristos nu face minunile pentru a iesi in evidenta, ci pentru a ne ajuta pe noi sa traim si sa ne bucuram inca de pe acest pamant de El. Nu vindeca orbul pentru a sminti pe farisei, ci era nevoie ca si el sa vada si sa se bucure de toata creatia lui Dumnezeu.

Sa nu ramanem cu ochii indreptati catre pacat, ci sa ne indreptam privirea catre Hristos. Pentru ca numai in lumina vom putea vedea si numai cand este Hristos cu noi putem intelege ceea ce vedem. Dar cel mai important lucru nu este sa vezi, ci sa crezi si sa-ti pastrezi speranta vie, caci “speranta este un vis cu ochii deschisi” (T. Arghezi).

Domnul ne cunoaste inainte de a-L cunoaste noi, ne cheama inainte de a-L chema noi si ne iubeste inainte de a-L iubi noi. Deci, daca El asteapta intoarcerea mea, eu de ce sa intarzii?…

Tuturor ne-a fost dat sa intalnim in viata un om orb, dar nu stiu daca am fost atenti la faptul ca el atunci cand paseste, se uita in sus! Si cred ca este inca o marturie incontestabila a faptului ca cele “firesti” ale omului sunt inzestrari prin care vedem ca Hristos ne cheama si ne asteapta (cred ca va aduceti aminte ca om in lb. greaca inseamna “cel ce priveste in sus”).

Iisus ne spune: “Ochiul tau este luminatorul trupului. Cand ochiul tau este curat, si trupul tau intreg este luminat; dar cand ochiul tau este rau, si trupul tau e intunecat. Asadar, ia seama ca lumina din tine sa nu fie intuneric. Prin urmare, daca tot trupul tau este luminat, neavand nici o parte intunecata, luminat va fi in intregime, ca atunci cand te lumineaza faclia cu stralucirea ei.” (Luca 11, 34-36). Pastrati curatia si va veti face bine voua!

Arhim. Siluan Visan
sursa: www.crestinortodox.ro