Duminica pocăinţei

Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca este a cincea a Postului Mare, fiind începutul săptămânii a șasea din post. În această duminică este sărbătorită Sfânta Maria Egip­teanca, când Biserica ne pune […]

Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca este a cincea a Postului Mare, fiind începutul săptămânii a șasea din post. În această duminică este sărbătorită Sfânta Maria Egip­teanca, când Biserica ne pune înainte chipul ei de sfințenie spre încurajarea noastră pe calea duhovnicească a postului. Ea este femeia care, prin întâlnirea cu Sfânta Cruce, şi-a schimbat total felul de viaţă, trăind în pocăinţă deplină şi în mare nevoinţă, ajungând astfel la mântuire. În acest sens, troparul cuvioasei este elocvent: „Întru tine maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, cuvioasă Marie, duhul tău”.

„Pilda pocăinţei Sfintei Maria Egipteanca este atât de cuprinzătoare și de pilduitoare, încât Sfânta Biserică vrea în mod deosebit să o întipărească în inimile noastre”, spune Sfântul Teofan Zăvorâtul. Biserica face acest lucru pentru a ne arăta că, indiferent de greutatea păcatelor noastre, dacă ne pocăim, urmând modelul Cuvioasei Maria Egipteanca, putem ajunge la sfințenie. De aceea, Duminica a 5-a din Postul Mare poate fi numită şi „Duminica Pocăinţei”.

Biserica a așezat cinstirea Cuvioasei Maria Egipteanca spre finalul Postului Mare pentru a ne oferi ajutor în urcușul nostru duhovnicesc spre Înviere, arătându-ne astfel exemplul unui om la fel ca noi care îşi schimbă viaţa prin pocăinţă şi ajunge la mântuire. Prin chipul vieții ei primim încurajarea că nu este târziu niciodată să punem început bun prin pocăință pentru dobândirea vieţii veşnice.

Părintele Petroniu Tănase spune că sfânta „este icoana celor care se abat sau rătăcesc de la calea mântuirii, a celor care călătoresc cu poticniri și căderi, dar nu mai puțin, și acestora le stă în putință să se ridice la cea mai înaltă sfințenie, precum ne-o dovedește minunata viață a Cuvioasei Maria Egipteanca”. Scrisă de Patriarhul Sofronie al Ierusalimului, viaţa ei este un manual al pocăinței şi al bucuriei sfințeniei dobândite prin post şi rugăciune. Din viaţa sfintei aflăm că ea s-a născut în Egipt, a părăsit casa părintească la vârsta de 12 ani și a mers în Alexandria.

Întinându-și fecioria, s-a lăsat pradă cu totul patimii trupești, trăind vreme de 17 ani într-o cumplită desfrânare. A căutat să îi corupă până și pe cei care mergeau la Ierusalim să se închine Sfintei Cruci, dar odată ajunsă acolo, ceva nevăzut o oprea să intre în biserică. Înțe­legând că pricina era viața sa păcătoasă, s-a rugat la icoana Maicii Domnului, făgăduind că dacă va fi lăsată să intre își va schimba viața și va trăi în cură­ție. Pocăindu-se a trecut Iordanul și s-a nevoit timp de 47 de ani în pustie, unde prin asceză şi rugăciune neîncetată a ajuns la sfințenie. Din viaţa cuvioasei înțelegem de ce o cinstim în această duminică. Cugetând la pocăința ei, învățăm că aceasta este o lucrare lăuntrică, de profunzime, dincolo de lucrările sociale de suprafaţă. Ea este inaccesibilă mijloacelor umane de introspecție, neputând fi evaluată decât în contextul lucrării harului dumnezeiesc, prin Taina Spovedaniei. De aceea, viaţa Sfintei Maria Egipteanca confirmă încă o dată faptul că omul realizează desăvârșita comuniune personală cu Domnul nostru Iisus Hristos doar în Biserică, prin Sfintele Taine. Tuturor celor care merg pe calea răului, pe calea propriilor patimi, sfânta le devine pildă a felului în care trebuie să părăsească viaţa păcătoasă, a felului în care trebuie să se pocăiască şi să ceară iertare de la Dumnezeu.

Acum, când ne apropiem de Săptămâna Mare a Sfintelor şi Mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, avem în faţa noastră o călăuză a pocăinţei, care ne arată cum să ne lepădăm de patimi şi, prin mărturisirea păcatelor, să primim Sfintele Taine, fiind astfel alături de Hristos în drumul Său către Golgota şi de acolo la bucuria Învierii.
Pr. Ciprian Florin Apetrei
ziarullumina.ro