Duminica Sfantului Grigorie Palama

Duminica Sfantului Grigorie Palama este a doua duminica din Postul Sfintelor Pasti. A fost inchinata Sfantului Palama din anul 1386, anul canonizarii sale. Biserica Ortodoxa face pomenirea Sfantului Grigorie Palama de doua ori pe an: pe 14 noiembrie, ziua trecerii sale la cele vesnice si in aceasta a doua Duminica a Postului Mare.

Sfantul Grigorie Palama (1296-1359) s-a nevoit ca monah la Muntele Athos. A formulat invatatura ortodoxa despre har ca energie sau lucrare dumnezeiasca mantuitoare, descoperindu-ne diferenta dintre fiinta divina transcendenta si inaccesibila si energiile necreate care se impartasesc oamenilor. Este adevarat ca aceasta distinctie intre fiinta si energiile dumnezeiesti exista si inainte de Sfantul Palama, dar cu mai putina claritate dogmatica.

Sfantul Grigorie Palama ne-a marturisit ca Dumnezeu fiind personal, nu poate fi cunoscut decat dupa lucrarea Sa. Si dupa cum persoanele nu se pot cunoaste de la distanta, ci numai prin comuniune, tot astfel cunoasterea lui Dumnezeu este o cunoastere personala, nu teoretica. El vorbeste de un mod de cunoastere superior celui rational, cunoasterea prin puterea sau iluminarea Duhului Sfant, o cunoastere-unire a celui ce cunoaste cu Cel cunoscut. Asadar, ca sa-L cunosti pe Dumnezeu trebuie sa te impartasesti de El. Nu poti sa-L cunosti pe Dumnezeu stand in afara Lui.

Din acest motiv, Biserica a horatat ca dupa Duminica Ortodoxiei sa se faca pomenirea Sfantului Grigorie Palama, pentru a ne arata ca omul in Ortodoxie se impartaseste de lumina dumnezeiasca din aceasta viata. Sigur, lumina dumnezeiasca nu se arata oamenilor in aceasta viata decat in mod minunat, caci ea este diferita de lumina fizica. De aceea ea nu se vede cu ochii in mod natural, ci numai cu puterea Duhului Sfant.

Sfantul Apostol Petru spune ca suntem chemati sa devenim “partasi firii dumnezeiesti” (II Petru 1, 4). Ce inseamna acest lucru? Sfantul Grigorie Palama spune ca aceasta expresie are un caracter antinomic, care o inrudeste cu dogma Sfintei Treimi – Dumnezeu fiind deodata Unu si Trei: “Natura dumnezeiasca trebuie sa fie numita in acelasi timp neparticipabila si intr-un anume inteles participabila; ajungem la impartasirea de natura lui Dumnezeu si, totusi, ea ramane cu totul inaccesibila. Trebuie sa le afirmam pe amandoua deodata si sa pastram antinomia lor ca pe un criteriu al slavei”.

Ca sa intelegem comentariul Sfantului Grigorie Palama, voi face cateva precizari.

Sunt trei feluri de uniri – unire fiintiala, cum este cea intre cele Trei Persoane dumnezeiesti, unire ipostatica, cum este cea intre firea omeneasca si dumnezeiasca din Hristos si unire prin har, la care suntem chemati toti.

Daca ne-am uni cu fiinta lui Dumnezeu, am fi Dumnezei prin fire, iar atunci Dumnezeu nu ar mai fi Treime, ci un Dumnezeu cu mii de ipostasuri cate ar fi persoanele care s-ar impartasi din firea Sa. De aceea spunem ca Dumnezeu ne ramane inaccesibil in ceea ce priveste fiinta Lui.

Nu ne unim nici ipostatic, dupa cum este unirea firii omenesti cu cea dumnezeiasca din Hristos. Aceasta unire este proprie numai Fiului lui Dumnezeu Care Se face om fara sa inceteze sa fie a doua persoana a Treimii.

Ne unim prin har cu Dumnezeu, unire care ne face sa participam la firea dumnezeiasca, fara ca prin aceasta firea noastra sa devina fire a lui Dumnezeu. Ramanem creatura, devenind dumnezeu prin har, asa cum Hristos a ramas Dumnezeu, devenind om prin intrupare.

Asadar, participam la viata dumnezeiasca prin har, pe masura puterii noastre. Fiinta lui Dumnezeu ramane inaccesibila, in vreme ce energiile sau lucrarile Sale, puterile naturale si nedespartite de fiinta in care Dumnezeu purcede in afara, se comunica. Vladimir Lossky afirma ca “Firea si energiile nu trebuie intelese ca parti distincte ale lui Dumnezeu, ci ca doua moduri diferite ale existentei lui Dumnezeu, in natura Sa si in afara naturii Sale; acelasi Dumnezeu ramane total inaccesibil in esenta Sa – si se comunica cu totul prin har”.

Nu uitati ca Dumnezeu Se vrea trait, caci este un Dumnezeu personal. Bine s-a spus ca la Dumnezeu nu ajungem printr-un anume fel de a gandi, ci printr-un anume mod de viata.

Iar pentru a intelege diferenta dintre cunoasterea teoretica si cea bazata pe trairea lui Dumnezeu, voi reda un fragment din invatatura Sfantului Siluan Athonitul: “Oricat am invata, este cu neputinta sa cunoastem pe Domnul daca nu vom vietui dupa poruncile Lui, pentru ca nu prin stiinta, ci prin Duhul Sfant Se face cunoscut Domnul. Multi savanti si filosofi au ajuns la credinta ca Dumnezeu exista, dar nu L-au cunoscut pe Dumnezeu”.
Adrian Cocosila

Calendar Ortodox