Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Petru a oficiat Sfânta Liturghie la parohia cu hramul „Sfinții Trei Ierarhi” din Chișinău

  Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarh al Plaiurilor, pe 30 ianuarie, de Sfinții Trei Ierarhi, pe rit nou, a săvârșit Sfânta Liturghie la parohia cu hramul Ierarhilor  Vasile cel Mare, Grigore de Dumnezeu Cuvântătorul și Ioan Gură de Aur din municipiul Chișinău, preot paroh fiind Părintele Protoiereu Anatolie Gonciar.

La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinția Sa a oferit Gramate Mitropolitane, Ordinul Stefan cel Mare și Sfânt, și Diplome de Vrednicie, ctitorilor parohiei.

Pricina praznicului acestuia a fost în acest chip: în zilele împărăţiei lui Alexios I Comnenul (1081-1118), Care a luat împărăţia după Nichifor Botaniates (1078-1081), sa făcut împărăii Căci unii cinsteau mai mult pe marele Vasile, zicând despre dânsul că este înalt la cuvinte, ca unul ce a cercetat şi a ispitit firea lucrurilor prin sine, şi cum că era atât de mult îmbunătăcâ îngerii.

Căci nu făcea pogorământ legii, nici ierta cu lesnire, ci era greu la obicei şi aspru, neavând la sine nici un lucru pământesc. Iar pe dumnezeiescul Ioan Gură de Aur îl micşorau, ca şi cum ar fi fost în oarecare chip potrivnic marelui Vasile, fiindcă era lesnicios şi atrăgător către pocăinţă. Erau însă alţii care înălţau pe dumnezeiescul Hrisostom, ca şi cum ar fi fost în învăţături mai cu pogorământ omenesc şi cum că mai cu înlesnire povăţuia pe toţi,. Deci, îl cinsteau mai mult decât pe marele Vasile şi decât pe Grigorie atât pentru mulţimea cuvintelor celor de miere curgătoare, cât şi pentru iscusinţa cugetărilor.

Alţii iarăşi cinsteau mai mult pe dumnezeiescul Grigorie, ca cel ce a întrecut în înţelepciune şi în învăătură elinească pe toţi dascălii cei vestiţi şi pe eliniru, cuum şi şi şi şi Deci, ziceau, cum că înţeleptul Grigorie biruia pe toţi şi cum că acestuia i se cădea întâietatea. Atunci, prin o pricină că aceasta a celor învăţaţi sa întâmplat de sa despărţit mulţimea poporului. Şi unii se ziceau Ioaniteni, alţii Vasiliteni, iar alţii Grigoriteni. Deci, astfel sfădindu-se cei înţelepţi şi zicând între dânşii multe feluri de cuvinte, de trei ori fericiţii aceştia dascăli au voit să-i împace, ca să nu se mai sfădeşertă înădească.

Pentru aceea, DUPA câţiva ануса, втор-аи arătat sfinţii ierarhi, маи întâi Cate unul deosebit, АПОИ şi Cate Trei împreună, ню în визави, CI aievea ла arătare, луй Ioan Митрополитул cetăţii Evhaitenilor, уход эпохи ом îmbunătăţit şi preaînţelept, DUPA cum şi scrierile lui îl arată. Şi toţi trei au zis către dânsul cu un glas:

“Noi, Precum vezi, una suntem la Dumnezeu şi nu este între noi nici o sfadă sau împotrivire, ci fiecare în vremea sa pornindu-se de dumnezeiescul Duh, am scris învăţăturile spre aceleşilosirea; -am învăţat noi înşine, le-am dat şi altora spre înmulţirea talantului nostru şi nu este între noi vreunul întâi sau al doilea, ci dacă veţi vorbi de unul, cei doi urmează.

Deci, sculându-te, porunceşte acelora care se separă, sfădindu-se, să nu se despartă, luptându-se pentru noi, căci pentru aceasta şi noi ne-am sârguit cât am fost vii, şi sămă umea mutare şi să o aducem într-o unire. Deci, împreunându-ne într-o zi, când ţi se va părea ţie că este de cuviinţă, fă nouă praznic cuviincios. Apoi, spune şi celorlalţi care vor fi mai pe urmă, cum că noi suntem una la Dumnezeu şi noi negreşit vom mijloci înaintea lui Dumnezeu cele pentru mântuire, pentru cei cei ne vor săr se înălţau la cer, strălucind cu lumină nemărginită şi chemându-se unul pe altul pe nume.