Lumina dumnezeiasca

       Lumina dumnezeiasca se poate pregusta inca din aceasta viata de cei care traiesc bineplacut Domnului. Ea nu se arata noua in mod obisnuit pentru ca nu este lumina din lumea aceasta vazuta. Sa retinem ca si pe Muntele Taborului chipul lui Hristos nu a devenit soare, ci ca soarele: “si a stralucit Fata lui ca soarele” (Matei 17, 2).

Deci nu trebuie confundata niciodata lumina creata cu lumina dumnezeiasca. Sfantul Nicodim Aghioritul spune ca revarsarea de lumina a soarelui se face progresiv, in functie de momentele zilei, in vreme ce pe Muntele Taborului, lumina dumnezeiasca nu s-a aratat putin cate putin si prin deplasare (de la revarsatul zorilor la rasarit si de la rasarit la miezul zilei si de acolo, la apus) ci direct si toata de-o data. Astfel, daca Hristos este numit Soare, trebuie sa avem in vedere ca este Soare cu lumina proprie, nu creata, caci schimbandu-Se la Fata “nu a luat ceea ce nu era, nici nu S-a schimbat in ceea ce nu era, ci ucenicilor Sai apropiati S-a aratat asa precum era”, spune Sfantul Ioan Damaschin.

Schimbarea la Fata a Domnului pe Tabor ne-a descoperit ce este Imparatia lui Dumnezeu si care va fi chipul lumii viitoare. Ceea ce au vazut cei trei Apostoli (Petru, Iacob si Ioan) pe Muntele Taborului, vor vedea toti cei care vor fi mantuiti. Hristos va lumina in asa fel incat nu va mai fi nevoie de soare ca sa lumineze „cerul si pamantul nou“ (Apocalipsa 21, 23).

Pe Tabor nu a avut loc doar descoperirea luminii dumnezeiesti, ci si transfigurarea ucenicilor. Sfintii Parinti marturisesc ca numai asa a fost posibil ca ei sa vada slava dumnezeiasca, pentru ca ochiul trupesc este orb in vederea luminii dumnezeiesti. Daca ochii lor trupesti nu ar fi fost transfigurati de harul lui Dumnezeu, vederea luminii dumnezeiesti ar fi fost imposibila. De aici reiese ca nu putem vedea pe Dumnezeu, fara ajutorul Sau. Din acest motiv cunoasterea lui Dumnezeu nu este bazata pe speculatie, pe simple cunostinte intelectuale, ci pe impartasirea de slava Sa. Scopul nostru ultim nu sta intr-o contemplare intelectuala a lui Dumnezeu. Daca ar fi asa, invierea mortilor ar fi de prisos. Omul vede lumina dumnezeiasca in plinatatea firii sale create. Nu o vede in afara trupului, ci printr-un trup induhovnicit.

Lumina dumnezeiasca straluceste si in prezent, insa din cauza pacatelor noastre, ea ramane ascunsa. Pentru cei curati cu inima ea devine vizibila. Asadar lumina de pe Tabor nu a fost o descoperire unica, o manifestare adresata doar celor trei apostoli si celor doi proroci: Moise si Ilie. Ea se descopera in lume, dar nu este din aceasta lume. Este inceputul descoperirilor de la sfarsitul chipului acestei lumi, cand Dumnezeu Se va arata tuturor in Lumina Sa cea neapropiata.

Adrian Cocosila

crestinortodox.ro