Pescuirea minunata – lumina pentru misiunea Bisericii

In vremea aceea, Iisus sedea langa lacul Ghenizaret si a vazut doua corabii oprite langa tarm, iar pescarii, coborand din ele, spalau mrejele. Atunci El, urcandu-Se intr-una din corabii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o departeze putin de la uscat si, sezand in corabie, invata din ea multimile. Iar cand a incetat sa vorbeasca, i-a zis lui Simon: Indeparteaz-o la adanc si lasati in jos mrejele voastre ca sa pescuiti. Si, raspunzand, Simon a zis: Invatatorule, toata noaptea ne-am trudit si nimic n-am prins, dar, dupa cuvantul Tau, voi arunca mrejele. Si, facand ei aceasta, au prins multime mare de peste, incat li se rupeau mrejele. De aceea, au facut semn celor care erau in cealalta corabie, ca sa vina sa-i ajute. Si au venit si au umplut amandoua corabiile, incat erau gata sa se scufunde. Iar Simon-Petru, vazand aceasta, a cazut in genunchi, inaintea lui Iisus, zicand: Iesi de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos! Caci spaima ii cuprinsese, pe el si pe toti cei ce erau cu el, pentru pescuirea atator pesti. Tot asa si pe Iacob, si pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau impreuna cu Simon. Si a zis Iisus catre Simon: Nu te teme; de acum inainte vei fi pescar de oameni. Si tragand corabiile la tarm, au lasat totul si au mers dupa El.” Luca 5, 1-11

In Sfanta Evanghelie din Duminica a 18-a dupa Rusalii vedem cum pescuirea minunatadevine prilej de chemare sfanta pentru Sfantul Apostol Petru si cei impreuna cu el, Iacob si Ioan, fiii lui Zevedeu, si anume sunt chemati de Mantuitorul Iisus Hristos ca sa devina pescari de oameni. Acestei chemari sfinte ei ii raspund cu multa convingere si bucurie: “Si tragand corabiile la uscat, au lasat totul si au mers dupa El” (Luca 5, 11). Promisiunea facuta de Mantuitorul lui Petru: “Nu te teme. De acum te voi face pescar de oameni!” (Luca 5, 10), se adreseaza, de fapt, tuturor Sfintilor Apostoli, pentru ca toti cei 12 Apostoli au castigat multimi de oameni, prin mreaja Cuvantului, Care aduna oamenii pentru Imparatia cerurilor.

Mantuitorul Iisus Hristos alege pe cei 12 Apostoli si-i trimite sa vesteasca Imparatia lui Dumnezeu (cf. Marcu 3, 13-19; Matei 10, 1-42). Dupa Inviere, Domnul le promite “fagaduinta Tatalui” (Luca 24, 49), Care le va da putere sa fie martorii Evangheliei Lui pana la marginile pamantului (cf. Fapte 1, 8) si le descopera ca misiunea aceasta trebuie sa continue pana la sfarsitul veacurilor (cf. Matei 28, 20).

Prin trimiterea in misiune, ucenicii devin Apostoli

Izvorata din adancurile apei celei vii, adica din puterea Duhului Sfant, predicarea Evangheliei lui Hristos produce in suflete credinta, iar prin credinta si Botez se constituie Biserica (cf. Romani 10, 17). De ce? Pentru ca Insusi Dumnezeu – Cuvantul Intrupat este prezent in cuvintele Sfintelor Scripturi, indeosebi in Sfanta Evanghelie.

Deci, Sfintii Apostoli au fost chemati de Mantuitorul Iisus Hristos la o lucrare sfanta, si anume misiunea de a binevesti Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu in lume, o lucrare pe care Mantuitorul Iisus Hristos o savarseste El Insusi mai intai si apoi o impartaseste celor pe care i-a ales, spre a fi impreuna-lucratori cu El la mantuirea lumii.

Sfintii Apostoli Il propovaduiesc pe Hristos si Evanghelia Sa, aratand ca in Hristos si prin Hristos se afla si se daruieste nesfarsita iubire a lui Dumnezeu pentru oameni, pentru persoane si popoare. Hristos Domnul, Care a fost trimis de Dumnezeu Tatal in lume pentru mantuirea lumii, trimite si El pe ucenicii Sai in lume, ca sa lucreze pentru mantuirea oamenilor. Prin trimiterea in misiune, ucenicii devin Apostoli, adica trimisi ai Domnului. Mandatul pe care ei il primesc de la Hristos este in acelasi timp misionar si pastoral, in el este cuprinsa in mod concentrat si iconic (paradigmatic) toata activitatea misionara si pastorala a Bisericii pentru mantuirea oamenilor: “Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua; si iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului” (Matei 28, 19-20).

Binevestirea prezentei si lucrarii Imparatiei lui Dumnezeu, care vine spre oameni ca o arvuna a vietii vesnice, se realizeaza atat prin cuvantul credintei, cat si prin fapta iubirii milostive, vindecatoare de boli, alinatoare de suferinta, eliberatoare de demoni si de patimile egoiste pe care adesea demonii le folosesc pentru a desfigura si degrada natura umana. Toate lucrarile minunate savarsite de Mantuitorul si la care El ii cheama si pe ucenicii Sai sunt semne ale Imparatiei lui Dumnezeu, ale vindecarii oamenilor de nestiinta, de pacat, de boala si de teama de moarte. Prin Apostolii Sai, Hristos Domnul cheama pe oameni sa cunoasca iubirea lui Dumnezeu si sa o arate altora prin cuvant si prin faptele iubirii crestine.(fragment)
sursa:http://www.crestinortodox.ro/