Sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci

Sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci este praznuita in fiecare an pe 14 septembrie. Este trecuta in calendar ca fiind zi de post. Acest praznic aminteste de aflarea Sfintei Cruci pe care a fost rastignit Hristos si inaltarea ei in fata credinciosilor de catre episcopul Macarie al Ierusalimului pe 14 septembrie 335, dar trimite si la momentul din anul 629, an in care imparatul Heraclius a recuperat Sfanta Cruce luata de regele Chosroes al persilor si a depus-o la Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim.

Parintele profesor Ene Braniste afirma ca sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci ar fi luat fiinta in anul 335, cand pe 13 septembrie a avut loc sfintirea bisericii construite de imparatul Constantin cel Mare deasupra mormantului Domnului, iar a doua zi, episcopul Macarie al Ierusalimului a aratat pentru prima data credinciosilor Crucea pe care a fost rastignit Domnul. Din acel moment, ziua de 14 septembrie a devenit sarbatoare a Inaltarii sau Aratarii Sfintei Cruci. Cu vremea, ziua de 13 septembrie, ziua sfintii bisericii ridicata de Constantin, a ramas in umbra, accentul fiind pus pe ziua de 14 septembrie.

Inaltarea Sfintei Cruci a avut la inceput un caracter local, ea fiind prezenta doar in Ierusalim. Cu timpul, sarbatoarea s-a extins si in Constantinopol, mai ales din anul 634, cand Sfantul Lemn a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol. Mai tarziu, sarbatoarea s-a generalizat in toata Biserica Rasaritului.

Mentionam ca in aceasta zi, la finalul doxologiei de la Utrenie, preotul cadeste Sfanta Cruce prezenta pe un disc pe Sfanta Masa. In momentul in care se canta “Sfinte Dumnezeule’, preotul ridica discul cu Sfanta Cruce, ocoleste Sfanta Masa si vine in fata Usilor Imparatesti si rosteste insemnand crucis cu discul pe care se afla Sfanta Cruce: “Intelepciune drepti!”. Strana canta troparul “Mantuieste Doamne, poporul Tau…”, iar preotul pune Sfanta Cruce langa iconostasul din dreapta Sfantului Altar, unde va ramane pana la odovania sarbatorii (21 septembrie). Apoi cadeste crucis Sfanta Cruce, de trei ori, si dupa aceea ridica Sfanta Cruce la frunte si rosteste ectenia speciala. Dupa ce preotul inalta Crucea catre rasarit si apoi catre fiecare din cele trei puncte cardinale, se canta troparul “Crucii Tale…”, preotul saruta Sfanta Cruce si ii invita si pe credinciosi sa se inchine Sfintei Cruci.

Aceasta procesiune speciala, imita vohodul de la Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, fiindca ea este asezata pe Sfantul Disc, asemeni agnetului inainte-sfintit, dupa cum marturiseste parintele arhidiacon prof. dr. Ioan I. Ica jr. Iar cantarea de la aceasta procesiune este oarecum paralela sau simetrica cu cantarea de la vohodul Liturghiei mai inainte sfintite: “Acum puterile ceresti nevazut slujesc…” La scoatere Sfintei Cruci se spune “Acum puterile ceresti nevazut inconjoara cinstitul lemn al Sfintei Cruci care acum se aduce”.

Agnetul (agnos – miel) este o bucata de paine taiata din prescura, care se transforma in cadrul Sfintei Liturghii, prin Duhul Sfant, in Trupul Domnului. Fac precizarea ca la Liturghia Darurilor mai inainte sfintite pe Sfantul Disc avem Trupul si Sangele Domnului.

Deci si prin asezarea crucii pe Sfantul Disc se face trimitere la Hristos. Crucea, dusa in procesiune la fel ca si Darurile inainte sfintite (pe capul preotului), apare in biserica ca o adevarata teofanie.

Sarbatori inchinate Sfintei Cruci

In calendarul ortodox avem si alte zile inchinate Sfintei Cruci:

– “Scoaterea Cinstitului lemn al cinstitei si de viata facatoarei Cruci” sarbatorita pe 1 august – aminteste de eliberarea grecilor din robia saracinilor cu ajutorul Sfintei Cruci;

– “Aratarea semnului Sfintei Cruci Imparatului Constantin” praznuita pe 7 mai – minune care il va face pe Constantin sa insemneze steagurile, coifurile si scuturile soldatilor cu Sfanta Cruce si astfel va iesi invingator in lupta cu Maxentiu;

– Duminica a treia din Postul Pastilor;

– Doua duminici speciale, notate in calendar ca Duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci si Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci.

– Doua zile pe saptamana – miercurea si vinerea sunt consacrate cinstirii Sfintei Cruci.

Crucea este arma impotriva demonilor, deoarece ea este semnul smereniei si iubirii lui Hristos, iar diavolii sunt alungati prin acest semn pentru ca ei nu se pot smeri si nici nu pot iubi. Hristos este lucrator in Sfanta Cruce si din acest motiv noi ne insemnam cu Sfanta Cruce, dar o si purtam asupra noastra.

Particele din lemnul Sfintei Cruci sunt prezente spre inchinare in manastirile Tiganesti si Caldarusani, precum si in Biserica “Sfantul Vasile cel Mare” de pe Calea Victoriei din Capitala.

Adrian Cocosila
crestinortodox.ro