Sfantul Maxim Marturisitorul, aparatorul lui Hristos

Sfantul Maxim este cinstit pe 21 ianuarie. Sfantul Maxim Marturisitorul s-a nascut la Constantinopol, in anul 580, intr-o familie nobila si a beneficiat de o educatie aleasa. Desi a ocupat functia de secretar la curtea imperiala, in jurul anului 614 decide sa intre in Manastirea Chrysopolis, in apropiere de Constantinopol. Din cauza invaziei persane, pleaca in Africa. Lupta impotriva monotelismului – doctrina unei singure vointe in Hristos, cea dumnezeiasca sau a unei singure energii – monoenergism. Sfantul Maxim a vestit neincetat adevarul conform caruia aceste doua firi din Hristos (dumnezeiasca si omeneasca) au lucrari si vointe separate, dar teandrice, unite.

„Acesta (Hristos) a unit cu Sine dupa ipostas, in chip neimpartit si neamestecat firea noastra, iar pe noi, prin sfantul Sau trup, cel din noi si al nostru, insufletit mintal si rational, ne-a fixat in Sine ca printr-o parga, si ne-a invrednicit sa fim una si aceeasi cu Sine dupa omenitatea Lui, dupa cum am fost randuiti dinainte de veacuri sa fim in El ca madulare ale trupului Sau, articulandu-ne si incheindu-ne in Sine in Duh, ca un suflet trupul si ducandu-ne la masura varstei duhovnicesti a plinatatii Lui. Prin aceasta a aratat pe de o parte ca noi spre aceasta am fost facuti, iar pe de alta, ca scopul prea bun dinainte de veacuri al lui Dumnezeu, cu privire la noi, n-a primit nici o schimbare, dupa ratiunea Lui, dar a venit la implinire printr-un mod nou, introdus ulterior. Caci trebuia ca odata ce Dumnezeu ne-a facut asemanatori Lui (prin aceea ca avem prin impartasire trasaturile exacte ale bunatatii Lui si a planuit inainte de veacuri sa fim in El) sa ne si duca la acest sfarsit prea fericit, dandu-ne ca mod buna folosire a puterilor naturale; dar omul refuzand acest mod prin reaua intrebuintare a puterilor naturale, ca sa nu se departeze de Dumnezeu, instrainandu-se, trebuia sa introduca alt mod cu atat mai minunat si mai dumnezeiesc decat cel dintai, cu cat ceea ce e deasupra firii e mai inalt decat ceea ce e dupa fire. Si acest mod este taina venirii atottainice a lui Dumnezeu la oameni, precum credem toti”

Pentru ca nu a accept monotelismul sustinut de curtea imperiala, Sfantul Maxim a fost trimis in doua exiluri, mai intai la Bizya si apoi la Perberis, in Tracia. Spre sfarsitul vietii sale i-a fost scoasa limba pentru a nu mai putea rosti adevarul cu privire la Hristos si i-a fost taiata mana dreapta pentru a nu mai putea scrie despre El. A trecut la cele vesnice pe 13 august 662. La mormantul lui s-au vazut trei faclii, ca un semn ca a fost un om bineplacut Preasfintei Treimi.

Nu se stie cunoaste cu exactitate cum a ajuns o parte din mana dreapta a Sfantului Maxim in Athos, la Manastirea “Sfantul Pavel”. Exista credinta ca sfintele sale moaste au fost aduse din Constantinopol in secolul al XI-lea de ctitorul manastirii, Sfantul Pavel Xiropotamitul. Dar intalnim si credinta ca mana Sfantului Maxim a fost daruita manastirii de printesa Maro, fiica craiului Serbiei, Gheorghe Brancovici.

Dintre scrierile Sfantului Maxim Marturisitorul mentionam: „Raspunsuri catre Talasie“, in care sunt interpretate o serie de texte scripturistice, „Scholia“, un comentariu la scrierile Sfantului Dionisie Pseudo-Areopagitul, „Ambigua“, una dintre cele mai cunoscute lucrari hristologice ale teologiei rasaritene, „Mistagogia“, un comentariu liturgic.

“Indreptatorule al Ortodoxiei, invatatorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu si al curatiei si luminatorule al lumii, podoaba calugarilor cea de Dumnezeu insuflata, Sfinte Parinte Maxim, intelepte, cu invataturile tale pe toti i-ai luminat. Alauta duhovniceasca, roaga-te lui Hristos Dumnezeu ca sa mantuiasca sufletele noastre” (Troparul Sfantului Maxim).

Iulian Predescu
crestinortodox.ro