Sfantul Mucenic Ignatie Teoforul

Sfantul Ignatie Teoforul (35-107) – se crede ca a fost sirian de origine si ca, inainte de convertirea sa la crestinism, ar fi fost pagan si mare persecutor al crestinilor. Potrivit traditiei, Ignatie a fost episcop de Antiohia. A suferit moarte martirica la Roma, in timpul domniei imparatului Traian (98-117). A fost arestat, impreuna cu alti crestini, in timpul persecutiei din Antiohia si pedepsit cu moartea prin aruncare la fiare, in amfiteatrul de la Roma. A luptat impotriva celor care sustineau ca Hristos a avut un trup aparent: “Fiti, prin urmare, surzi cand vi se vorbeste de altceva decat de Iisus Hristos, Cel din semintia lui David, Fiu al Mariei, Cel Care cu adevarat S-a nascut, a mancat si a baut, Care cu adevarat a fost prigonit in timpul lui Pilat din Pont, Care cu adevarat a fost rastignit si a murit in vazul celor ceresti, al celor pamantesti si al celor de dedesubt, Care cu adevarat a inviat din morti” (Catre Tralieni, IX, 1).

Sfantul Ignatie a predicat neincetat unirea in jurul episcopului, inconjurat de prezbiteri: “Aveti grija sa nu luati parte decat la o singura Euharistie; caci nu exista decat un singur trup, Domnul nostru Iisus Hristos, si un singur potir spre unirea cu sangele Sau; un singur jertfelnic, dupa cum un singur episcop cu preotii si diaconii, impreuna cu mine slujitori”.  Particele din moastele sale se afla in Catedrala episcopala din Galati, la Schitul Darvari din Capitala si la Manastirea Tismana. Tot astazi, serbam Inaintepraznuirea nasterii Domnului si face pomenirea: – Cuviosului Filogonie, patriarhul Antiohiei; – Sfintilor Mucenici Evghenie si Macarie: – Sfantului Mucenic Ioan din insula Tasos. Sursa: CrestinOrtodox.ro
Traditii si obiceiuri de Ignat Inainteprăznuirea Naşterii Domnului; Sf. Sfinţit Mc. Ignatie Teoforul   Tradiţii: Cică a fost un om care, cândva, într-un an, vrând să taie porcul, a dat greşit cu securea şi l-a lovit pe tată-său în cap, l-a omorât. Acum, ce să facă? Îl îngroapă, îi face pomeni şi pleacă în lume. Pe drum se întâlneşte cu un preot. Îşi povesteşte păcatul. Preotul îi zice să construiască o luntre cu care să treacă, fără plată, oameni peste un râu şi să îngroape în pământ un tăciune de lemn de tufă, aşteptând până o înverzi. Ignat se aşează lângă un râu, face luntrea, pune tăciunele în pământ şi se însoară. Anii trec. Într-o noapte, omul aude strigăte de ajutor de pe malul celălalt. Trece apa, dar nu găseşte pe nimeni. Revine acasă. Aude a treia oară strigăte de ajutor. Urcă în barcă, trece râul şi găseşte doi moşnegi pe care îi aduce acasă. Imediat le povesteşte primul lui păcat şi pe celelalte două chiar din noaptea aceea, când, neajungând la timp, nişte oameni s-or fi înecat. Moşnegii sunt Dumnezeu şi sfântul Petre. Îl ascultă fără să zică nimic. În casă, sărăcie mare. Copiii plâng de foame. Mama, ca să-i amăgească şi să-i adoarmă, le arată că a pus ceva la copt sub ţest. Un moşneag o întreabă ce a pus acolo şi femeia îi răspunde cinstit că nimic. Atunci îi porunceşte să ridice ţestul şi ea găseşte acolo o pâine foarte mare. În acest timp, în faţa moşneagului s-au aprins singure două lumânări înalte. Ignat şi-a dat seama pe cine are oaspete şi a sărutat tălpile celor doi  moşnegi. Atunci Dumnezeu a zis: „Hai cu noi!” Ignat ar fi venit, dar se gândea la copii, cine se va ocupa de dânşii? Dumnezeu îi zice că grija copiilor o s-o poarte el. Când ies din casă, trec pe lângă tufa înverzită care crescuse din cărbune, semn că păcatul îi fusese iertat. Au mers ani în şir. Într-o zi, au întâlnit o trăsură cu boieri, urmată de măgari încărcaţi cu mărfuri scumpe. Dumnezeu îl întreabă pe Ignat dacă îi recunoaşte pe acei oameni. Ignat nu îi recunoaşte. Dumnezeu se miră: „Păi sunt copiii tăi!” Stau ei de vorbă şi este chiar aşa, se recunosc şi pleacă împreună. ♦ Sf. Ignat a venit la uşa unui bătrân şi i‑a spus că după el vine şi moşu‑său Crăciun cu barba albă, să taie tot omul câte un porc pentru copii. De aici şi obiceiul ca în această zi alt nimic să nu facă oamenii decât să‑şi taie fiecare câte un porc de ziua Naşterii. ♦ Ignat era un om care tăia porcii, îi aşeza pe căpăţâni şi pleca, lăsând pe om să‑l pârlească şi să‑l aşeze la locul lui. Pentru aceste servicii fiecare om îi dădea slănina porcului. Fiindu‑i numai lui încredinţat acest serviciu, totdeauna oamenii se îngrămădeau cât mai mulţi, cerându‑i care mai de care să meargă la el. Atunci un om, pierzând răbdarea, plecă iute acasă, prinse porcul, îl tăie şi‑l aşeză pe căpăţâni spre a‑l pârli. Tocmai atunci sosi şi Ignat; fiindcă găsi porcul tăiat, căuta să‑şi dea avisul asupra acestei lucrări şi să găsească un motiv pentru ca să‑şi poată lua slănina, şi zise: „Bine l‑ai tăiat, bine l‑ai aşezat, decât capul trebuia cârnit mai aşa“. Atunci omul îi zise: „Şi pentru asta să‑ţi dau slănina? Mai bine caută‑ţi de treabă, slănină de la mine nu mai vezi“. ♦ Acum are loc tăierea porcilor negri, de la care se opreşte sânge şi fiere, pentru vindecarea boalelor şi a frigurilor. ♦ Prin multe părţi, se taie porcii în această zi. Chiar dacă n‑ai tăia un porc, taie cel puţin o pasăre, ori înţeapă creasta de la o găină neagră, ca să dea sângele, că aşa e bine: să vezi sânge în ziua de Ignat, că numai atunci vei fi ferit de boli. Prin unele părţi lucrul este îngăduit numai după ce femeia a văzut sânge de orice soi de vietate, ori sânge de porc negru. ♦ Porcii sunt îngrăşaţi cu grăunţe până‑n această zi, iar noaptea ei vor visa dacă vor fi tăiaţi ori ba. Prin unele părţi se zice că în noaptea dinspre Ignat porcii visează mărgele roşii la gât. Porcul care n‑a fost tăiat în ziua de Ignat nu se mai îngraşă, nu mai pune carne pe el şi nu mai mănâncă, pentru că în ziua de Ignat şi‑a visat cuţitul.
Obiceiuri: Din fiecare porc tăiat în această zi i se dăruieşte Sf. Ignat o bucată de carne. ♦ Pisează femeile grâu, ca să aibă de împărţit la Crăciun. ♦ Fac un fel de turte, numite cârpele Domnului Hristos, pe care le mănâncă în ajunul Crăciunului cu miere şi nuci. Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor: Se ţine de bărbaţi să nu lucreze, pentru a fi sănătoşi. ♦ Se însemnează copiii cu sânge în frunte, ca să fie rumeni şi sănătoşi tot anul. ♦ Se ţine ca să iasă porcii cu carnea curată. ♦ Porcii care se taie la Crăciun, după ce se pârlesc, se crestează mai întâi la ceafă, ca o cruce, apoi se presară sare, ca să fie carnea lor primită de Dumnezeu, când va da din ea de pomană, şi să nu se strice. ♦ La tăiatul porcului nu trebuie să fie de faţă oameni miloşi. Atunci porcul moare greu şi carnea lui nu mai e bună. ♦ Ca să nu se strice sămânţa porcului din casă, adică pentru a asigura porcul din anul ce vine, femeia înmoaie în sânge un smoc de păr din coada lui şi îl pune la păstrare. Apărător de rele şi durere: Fetele, până nu se stropesc în frunte cu sânge de porc, mai ales să fie negru, nu lucrează la lucrurile de casă, zicând că li se moleşesc mâinile ca carnea de porc. ♦ Ca să fie cineva ferit de bubat, să se brezeze cu sânge, când se taie porcii, la Ignat. ♦ Cine lucrează în această zi n‑are noroc în a creşte porci, fiind porcii lor bolnavi. ♦ Sf. Ignat este ţinut de femei, că, din acea zi, până la 8 ianuarie, nu mai torc cu furca, sub cuvânt ca să nu se întoarcă Crăciunul de la ele; cine toarce, îşi toarce zilele, adică le strânge pe fus. Nu e iertat femeilor care alăptează ca să toarcă, sub cuvânt că „nu se cade a ridica furca înaintea crucii“ şi se cade a toarce numai babele şi fetele. Magie: Dacă porcul sacrificat este negru, au grijă să pună o strachină cu mei dedesubt, ca să se scurgă sângele în ea. Iar după ce se usucă meiul acela, îl macină şi afumă cu el peste an copiii, ca să le treacă de guturai, de spaimă, de nălucă şi de alte alea. ♦ Untura care se scoate de la un porc negru tăiat în această zi este bună de folosit la multe vrăji, mai ales în ceea ce priveşte bunul mers al oilor. De asemenea, se ungea cu grăsime de porc tăiat în ziua de Ignat trupul unui mort bănuit a fi strigoi. ♦ Cu carnea de porc negru tăiat la Ignat se vindecă cel ce o mănâncă, de boala numită „Spurcatul“. Această boală e un fel de dor, care se mută în toate părţile corpului. ♦ Facerea unturei mari de dragoste şi pentru vrăji şi descântece. ♦ Se taie câte un dovleac, i se ia coada şi se păstrează, pentru leac de bube dulci la copii, când o arde şi o pisează şi o pun pe bube. Despre vreme: Când taie porcul la Crăciun, după grosimea splinei prevesteşte greutatea iernii. Când peste tot e una de groasă, va fi iarna tot una de grea, de la început până la sfârşit; dacă‑i la un capăt înainte sau înapoi mai groasă, iarna va fi la început sau la sfârşit grea. De va fi mai umflată la mijloc, şi iarna va fi mai mare la mijloc. Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001, 2009