Sfinţii Mucenici Manuil, Savel şi Ismail

Sfinţii Mucenici Manuil, Savel şi Ismail au fost trei fraţi din Persia, crescuţi în frică de Dumnezeu de mama lor, care era creştină, fiindcă tatăl lor era păgân. Cei trei tineri, care erau ostaşi, au fost trimişi de Alamundar, împăratul Persiei, în Calcedon, la împăratul Iulian Apostatul (361-363), pentru pace. Şi au fost primiţi cu cinste, dar, aflând că sunt creştini, păgânul Iulian a poruncit să fie întemniţaţi. Pentru că nu a reuşit să-i înduplece, dregătorul i-a supus la chinuri, apoi au fost duşi la „zidul lui Constantin“ şi li s-au tăiat capetele. Iar împăratul a poruncit să le fie arse trupurile, dar deodată s-a făcut cutremur mare şi a despicat pământul, care a primit în sine trupurile celor trei mucenici. După două zile de fierbinte rugăciune a creştinilor, pământul a dat înapoi trupurile, care răspândeau o dulce mireasmă. Mulţi păgâni care fuseseră de faţă la această minune au crezut în Domnul Hristos şi s-au botezat. Trupurilor Sfinţilor Mucenici Manuil, Savel şi Ismail au fost înmormântate de creştini cu cinste şi evlavie. Aflând de uciderea trimişilor săi, împăratul persan l-a biruit pe Iulian, care a şi murit atunci.