Un bogat numit nebun

Orice post ne cheama la pocainta. Insa daca in acest post al Craciunului nu avem un canon de pocainta, precum Canonul Sfantului Andrei Criteanul pe care il citim in Postul Sfintelor Pasti, avem parte de o chemare mai accentuata catre milostenie. Evangheliile din vremea acestui post ne cheama la faptuirea celor bune. Fara pocainta si milostenie, omul nu poate ajunge sa se impartaseasca de iubirea milostiva a lui Dumnezeu fata de noi. Devenind iubitori de oameni, devenim purtatori ai lui Hristos.

Din Evanghelia de la Luca 12, 16-21, aflam ca unui bogat i-a rodit atat mult tarina, incat ia decizia sa strice hambarele vechi, pentru unele mai mari, ca sa poata aduna in ele toata roada pamantului sau. Nu face nimic deosebit si are parte de o recolta bogata. De aici reiese ca Dumnezeu ii face un dar, ca si el sa ajunga sa daruiasca.

Este numit nebun pentru ca nu intelege rodul ca pe un dar venit de la Dumnezeu. In loc sa multumeasca si sa daruiasca, isi spune siesi: “Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te” (Luca 12, 19). De aici reiese cat de mult se iubea pe sine. Atasarea mai mult decat trebuie fata de cele materiale duce la inrobire. Sufletul este redus la trup, iar hrana lui ajunge sa fie materiala. Aceasta lacomie fata de cele materiale aduce cu sine despartirea de Dumnezeu si semeni.
Bogatia nu este rea in sine, dar poate deveni rea sau buna dupa cum ne folosim de ea. Asadar nu bogatia in sine aduce cadere, dupa cum nici saracia in sine nu aduce mantuire. Sfintii Parinti spun ca: “Mai usor se mantuieste bogatul harnic, drept si milostiv, decat saracul cartitor”.

Bogatul din Evanghelia de la Luca este numit nebun si pentru ca nu intelege ca viata de pe pamant este un timp de pregatire pentru viata vesnica. Nebunia este o deviere de la gandirea dreapta. Cuvintele “In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Si cele ce ai pregatit ale cui vor fi?”, pot fi talcuite in termenii: vor cere sa raspunzi de modul cum ai trait viata pe pamant. Sa luam aminte ca omul este ceea ce ramane dupa judecata lui Dumnezeu si nu ceea ce credea el sau altii despre sine.

Cautati sa daruiti semenilor din darurile primite de la Dumnezeu, ca sa va asemanati Lui.

“Doamne, invredniceste-ma sa stric tot ce e rau in hambarul inimii mele; sa-l golesc, sa-l curat si sa-l fac vrednic a primi bunatatile Tale, pe care sa le impart si cu cei care sufera. Asa, Doamne, da-mi sa umplu jitnita fapturii mele, inima mea!” (parintele Galeriu).

Sursa: CrestinOrtodox.ro