Sfanta Maria, numita Magdalena

Auzind ea de Hristos, Mantuitorul lumii, Care umbla in vremea aceea prin cetatile si satele Galileii, ca tamaduia toate bolile si neputintele din oameni, izgonea pe diavoli dintr-insii, propovaduia Evanghelia imparatiei cerului si cu puterea Sa dumnezeiasca cea datatoare de tamaduiri, facea bine tuturor, s-a dus la Dansul si s-a invrednicit indata de milostivirea Lui cea iubitoare de oameni, impreuna cu cei miluiti. Domnul Cel multmilostiv, care cunostea pe toate mai inainte de facerea lor, a gonit dintr-insa pe cei sapte diavoli muncitori cumpliti, facand-o sanatoasa nu numai cu trupul, dar si cu sufletul; caci i-a luminat mintea cu lumina cunostintei adevarului, facand-o sa cunoasca pe Mesia Cel asteptat si sa creada intr-Insul, ca El este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel trimis de Tatal, spre mantuirea lumii.

De atunci, Sfanta Maria Magdalena s-a facut ucenita si urmatoare lui Hristos, slujindu-L impreuna cu celelalte sfinte femei, pana la patimile Lui cele de buna voie, pana la moartea pe cruce si pana la ingroparea dumnezeiescului Trup, dupa cum marturiseste despre aceasta Sfantul Matei Evanghelistul, astfel: Acolo erau si femei multe, privind de departe, care venisera dupa Iisus din Galileea, slujindu-I Lui, intre care era si Maria Magdalena.

Celelalte femei mironosite erau: Maria, mama lui Iacob si a lui Iosi, adica vara Maicii Domnului; Maria lui Cleopa si Salomeea, mama fiilor lui Zevedei; Ioana, femeia lui Huza, un ispravnic al lui Irod; Suzana si cele doua surori ale lui Lazar, Marta si Maria.

Aceasta sfanta mironosita petrecea nedezlipita de Hristos si de Preacurata Lui Maica, mai mult decat toate. Pentru aceasta evanghelistul o pune mai intai decat pe celelalte, ca pe o iubitoare de Hristos si de Maica Lui si ca pe o mai osardnica slujitoare Maicii Domnului si Mantuitorului nostru. Ea, in vremea rastignirii Lui, statea langa cruce, impreuna cu Preacurata Fecioara Nasca-toare de Dumnezeu si cu celelalte femei, privind la patimirea lui Hristos. Pe de o parte, plangea si se tanguia cu amar pentru Dansul, iar pe de alta suferea pentru Maica Lui cea cu totul fara de prihana, care plangea si se jelea ca o Maica fara de mangiiere, pentru preaiubitul ei Fiu, al carui suflet i l-a patruns sabia, dupa cum spusese batranul Simeon mai inainte. Deci, inima sfintei fecioare, fiind slabita cu totul, Sfanta Maria Magdalena, pe cat ii era cu putinta, impreuna cu celelalte, o mangiia si o sprijinea, facand toate pentru usurarea supararii ei.

Dupa ce s-au dus toti rastignitorii si dupa ce Hristos Si-a dat sufletul, a venit Iosif din Arimateea cu Nicodim si au luat trupul lui Iisus de pe cruce; deci, Maria Magdalena, cazand impreuna cu Preacurata Lui Maica si cu celelalte, au sarutat sfantul si indumnezeitul Lui trup si L-au petrecut pana la mormant. Dupa ce L-au pus in mormant, pravalind piatra pe usa lui, toate celelalte femei s-au dus impreuna cu Iosif si cu Nicodim, numai ea impreuna cu Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu se vede ca au ramas langa mormant, dupa cum zice Sfantul Matei Evanghelistul: Era si Maria Magdalena si cealalta Marie, adica Nascatoarea de Dumnezeu, sezand in preajma mormantului.

Dar, fiindca atunci era Vineri, seara tirziu si dupa porunca Legii Vechi, se cadea sa se odihneasca fiecare dupa lucrul sau, s-au dus si ele sa se odihneasca in casa lor. Deci, Simbata s-au odihnit, dupa porunca, dupa cum zice Sfantul Luca Evanghelistul. Dupa ce a trecut Simbata, cand se lumina de ziua intaia a saptamanii, dupa cum scrie Sfantul Matei Evanghelistul, care istoriseste cea dintai mergere a femeilor la mormant, care lumina spre Duminica, a venit Maria Magdalena si cealalta Marie, adica Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, sa vada mormantul; pentru ca Maica Domnului, patimind durere ca o maica mai mult decat toti, n-a putut sa rabde pana ce se vor pregati si celelalte miro-nosite. Deci, afland pe Maria Magdalena impreuna alergatoare si intocmai ca dansa cu sarguinta, cu durerea si dorinta – pentru aceea se pomeneste de toti cei patru evanghelisti -, a venit dupa miezul noptii la mormant, nu cu aromate, ca nu ingaduia vremea, ci numai sa vada mormantul. Aceasta este cea dintai ducere a cinstitelor si sfintelor femei la mormantul Domnului nostru Iisus Hristos, pe care o istoriseste Sfantul Matei Evanghelistul.

Apropiindu-se ele de mormant, iata s-a facut cutremur mare, caci ingerul Domnului, coborand din cer si venind, a rasturnat piatra de pe mormant si a stat deasupra ei. Ingerul venise sa vesteasca ca a inviat Domnul! Deci, evanghelistul n-a zis ca dupa ce s-a rasturnat piatra, atunci a iesit Mantuitorul din mormant, ci cum ca ingerul a rasturnat piatra si a stat deasupra ei. Ca Domnul, stralucind trupul Sau cu nestricaciune ca un Dumnezeu, cand piatra era peste mormant, a iesit dintr-insul, precum si in seara aceleiasi Duminici, usile fiind incuiate, a intrat la ucenicii Sai. Si zice: Chipul lui era ca fulgerul si imbracamintea lui alba ca zapada si de frica lui s-au cutremurat strajerii, ramanand ca morti. Ingerul a zis catre femei: Nu va temeti, stiu ca pe Iisus Cel rastignit Il cautati Nu este aici, ci S-a sculat, precum a zis; veniti de vedeti locul unde a zacut Domnul; si, ducandu-va, spuneti ucenicilor Lui ca S-a sculat din morti.

Vedeti ca ingerul nu le-a mustrat, nici le-a spaimantat, ci a vorbit cu blandete catre dansele: Nu va temeti, stiu ca pe Iisus Cel rastignit Il cautati…? Si nu numai aceasta, dar le cheama sa vada si locul unde a fost pus trupul Lui, zicandu-le: Veniti de vedeti unde a zacut. El le si sfatuieste sa se duca sa spuna ucenicilor ca Domnul a inviat, zicandu-le: Degraba mergand, spuneti ucenicilor Lui ca S-a sculat din morti…. Pentru ce asa? Ca sa se arate din amortirea strajerilor, din cutremurul care a urmat si din vorbirea cea cu blandete, ca aceasta este cea dintai ducere la mormant a femeilor, iar nu dupa cum socotesc altii.

Deci, aceste doua femei, adica Preasfanta Fecioara, Nascatoa-rea de Dumnezeu si Maria Magdalena, ducandu-se de la mormant, cu frica si cu bucurie mare, sa vesteasca apostolilor ca S-a sculat Domnul, precum a zis catre dansele ingerul, le-a intimpinat Insusi Dumnezeu, Cuvantul cel intrupat, si le-a zis: Bucurati-va! Ele, cazand, s-au inchinat Lui si, cuprinzandu-I picioarele le-au sarutat. Deci, Domnul nu le-a certat cand s-au atins de Dansul, caci Il vedeau intai; ba, dimpotriva, le-a imbarbatat si le-a facut fara de temere, zicand: Nu va temeti, ci duceti-va si spuneti fratilor Mei sa se duca in Galileea; ca acolo Ma vor vedea. Ele, ducandu-se la ucenici, le-au vestit lor si tuturor celor ce erau impreuna cu ei, glasul ingerului si al Domnului ca L-au vazut pe El. Dar nu numai aceasta, ci si picioarele Lui le-au cuprins. Ucenicii Domnului, din pricina multei si negraitei intristari ce li s-a facut cu rastignirea Dascalului lor, nu sufereau nici sa le auda. Insa, pentru Magdalena, dupa cum mi se pare, nici un cuvant n-au zis; iar pentru Preacurata Maica Domnului, pentru ca o cinsteau si se rusinau de dansa, au zis in sine, ca covarsirea mahnirii a amagit-o, tulburandu-i mintea, vederea, auzirea si pipairea. Dar sufletul ei cel curat si stralucit a fost incredintat cu dinadinsul de toate acelea care le-a vazut si le-a patimit; si a cugetat in sine, nimic pricindu-se mai mult cu ucenicii si nemaiducandu-se la mormant.

Maria Magdalena, crezand mai mult apostolilor, decat celor vazute si pipaite de ea insasi, era mica la credinta, neincrezandu-se unei vederi. Deci, socotind ca i s-a nalucit, a luat cu ea pe Ioana, pe Maria si pe alte femei si iarasi s-au dus cu aromate la mormant, in aceeasi noapte, fiind inca dimineata, mult mai inainte de a se lumina de ziua; si au intrat in mormant cu cele ce erau cu ea si nu se dumireau in sinea lor. Atunci au stat inaintea lor doi barbati, care nu erau altii decat doi sfinti ingeri, imbracati in haine albe. Temandu-se ele de acea vedere, ingerii au zis catre ele: Ce cautati pe Cel viu cu cei morti? Nu este aici, ci S-a sculat!

Deci, luati aminte, iubitilor, cum se arata, ca nu este aceasta intaia mergere a femeilor la mormant, ci a doua. Lucru necuviincios era ca, pe femeile care nu vazusera nimic si nu auzisera de Invierea Domnului, sa le certe si sa le mustre sfintii ingeri, zicandu-le: Ce cautati pe Cel viu cu cei morti…? Aratat este ca ele au auzit mai inainte toate acestea, de la cei ce au vazut de fata pe Domnul si au auzit de la El mesajul catre ucenici, dar n-au crezut. Pentru acestea le certau ingerii si inca pentru ca erau si barbati cu ele. Si cine zice acestea? Sfantul Luca Evanghelistul. Iata ce zice el: Iar in prima zi dupa Simbata (Duminica), foarte de dimineata, au venit femeile la mormant, aducand aromatele cele ce le gatisera… Dupa aceea, nu numai ca le-au certat ingerii, dar le-au si zis: Aduceti-va aminte, cum v-a grait, pe cand era cu voi in Galileea, zicand ca se cadea Fiului Omului, sa se dea in mainile oamenilor pacatosi, sa se rastigneasca si a treia zi sa invieze… Atunci ele si-au adus aminte de cuvintele Lui.

Plecand acei barbati, femeile impreuna cu Maria Magdalena, au vestit pe ucenici. Deci, Maria Magdalena pentru a doua oara vazuse mormantul, iar celelalte o data. Se zice ca cuvintele lor s-au aratat inaintea ucenicilor ca o barfeala si nu le-au crezut. Acestea le scrie Sfantul Luca Evanghelistul, pentru a doua mergere a femeilor la mormant.

Dupa acestea, duhul Mariei Magdalena ardea, caci ucenicii n-au crezut-o nici acum pe ea, nici pe cele impreuna cu ea, ci au socotit ca o barfeala cuvintele lor. Pentru aceea, sculandu-se de dimineata s-a dus la mormant, pentru a treia oara si a vazut piatra rasturnata de pe usa mormantului. Deci, a alergat la Simon Petru si la Ioan. Din acestea se vede priceperea femeii acesteia, caci se necajea cu sufletul, impreuna cu Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, vestind ucenicilor intaia mergere la mormant si invierea lui Hristos, dar nu le-au crezut. Apoi, venind foarte de dimineata impreuna cu alte femei si barbati, si atunci cuvintele ei s-au aratat ca o barfeala. Ea se necajea nu numai ca nu au crezut-o, dar nici nu s-a sculat cineva dintre ei sa se duca la mormant cel putin si sa vada. Ci, fie de frica iudeilor, fie de multa si negraita mahnire, sedeau toti ca niste morti. Singur Petru, dupa a doua vestire a femeilor, s-a sculat si s-a dus singur la mormant, dar nu s-a mai aplecat spre el, caci nu indraznea sa intre, fie pentru ca se credea nevrednic, fie ca-si aducea aminte de lepadarea sa de Dansul; poate si pentru frica iudeilor, precum s-a zis mai sus.

Pentru acestea, Maria Magdalena, arzand cu duhul de dragostea ce o avea catre Dascalul si Binefacatorul sau si fiind plina de cuget dumnezeiesc, s-a dus singura a treia oara la mormant iarasi de dimineata si afland piatra luata de pe el, s-a intors la ucenici, gandind in sine acestea: “Daca le voi spune lor ca a inviat Hristos, iarasi voi ridica strigare impotriva mea ca sant indracita; caci daca n-am fost crezuta impreuna cu celelalte femei, cand le-am vestit invierea lui Hristos, cum voi fi crezuta acum singura? Deci, stiu ce voi face: voi grai celor mai mari si mai fierbinti cu dragostea catre Hristos, adica lui Petru si lui Ioan. Acestia, insa, au auzit mai inainte de invierea Domnului nostru Iisus Hristos, dar de frica iudeilor, se indoiau de aceasta minune, ca si cum nimic n-ar fi auzit. Deci, cum ii voi destepta pe ei, numai sa mearga la mormant si sa vada lucrul ce s-a facut? Am aflat ce voi face: nu le voi spune lor ca a inviat Domnul, caci atunci voi cadea iarasi in cele de mai inainte, ci le voi spune o veste vrednica de crezut”.

Deci, Maria Magdalena a venit, precum s-a zis, la Petru si la Ioan si le-a zis: Au luat pe Domnul din mormant si nu stiu unde L-au pus. Ca si cum ar fi zis astfel: “Ascultati-ma pe mine robii lui Dumnezeu! Ori S-a sculat Domnul din morti, ori nu; deci, eu nu stiu ce sa va spun voua; dar, una va zic cu adevarat, ca trupul Lui nu mai este in mormant. Pentru aceea santeti datori a va sargui sa cunoasteti cine este acela care L-a luat si unde L-a pus”. Vazut-ai intelepciunea acestei femei? Ca de nu vom zice ca astfel s-a sfatuit in sine, vom cadea in socoteli fara de randuiala si nepotrivite; ca si cum aceea care I-a pipait picioarele Lui, impreuna cu Preasfanta Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, si a auzit de la ingeri a doua oara ca S-a sculat Domnul, n-ar fi spus drept. Iar din aceea ca le-a vorbit ca de un mort, ca au luat pe Domnul meu din mormant si nu stiu unde L-au pus…, este aratat ca raspunsul ei era mestesugit si intelept; deci, indata i-a plecat a merge la mormant!

Dupa ce au pornit acesti doi ucenici la mormant, ea le-a urmat lor. Ucenicii, intrand in mormant, au vazut giulgiurile singure zacand si mahrama, cu care era infasurat capul Lui, era invaluita si aruncata intr-un colt, iar trupul Lui nicaieri. Deci, atunci au vazut si au crezut ca au luat pe Domnul din mormant, precum le-a spus Maria Magdalena. Dupa aceea si ucenicii s-au intors iar la ai lor, necrezand nimic despre Inviere si prin necredinta lor au aruncat in oarecare indoiala si pe Maria, care se facuse atat de credincioasa, dupa ce vazuse si auzise atatea. Ea socotea acestea in sine din multa evlavie; adica, pana acum mi se parea ca am oarecare cuget intemeiat, pana cand apostolii nu vazusera mormantul si pentru aceea nu credeau in Invierea Domnului. Deci, dupa ce au vazut ca trupul Domnului nu este mormant, se aflau tot in aceasta credinta, adica ca l-a furat cineva. Dar este aratat ca eu, fiind femeie, am pareri si nu aud nici nu vad nimic adevarat; iar ei, fiind barbati luminati de la Dumnezeu, raman nerataciti si nu se amagesc cu inlesnire, ca noi femeile.

Maria Magdalena, avand in mintea sa aceasta socoteala, a ramas plangand langa mormant si, dupa ce s-au dus Petru si Ioan, s-a aplecat iar in mormant si a vazut doi ingeri imbracati in vesminte albe. Aceia, vazand-o, au intrebat-o: Femeie, de ce plangi? Pe cine cauti? Ea a raspuns: Au luat pe Domnul si nu stiu unde L-au pus…! Apoi, venind Domnul si vazandu-L ingerii, s-au sculat inaintea Lui. Ea, vazand ca ingerii s-au sculat si, sfiindu-se de dansii, s-a intors inapoi si, vazand pe Domnul, nu L-a cunoscut. Pentru ce? Pentru ca Domnul dupa Inviere era imbracat cu trup nestricacios si nu se arata decat numai acelora, carora voia si cand voia.

Fiind intrebata de Domnul: Femeie, de ce plangi? Pe cine cauti? Ea a raspuns asemenea ca si catre ingeri; caci credea ca el este gradinarul acelei gradini, in care era mormantul. Deci, a zis catre Dansul: Doamne, daca L-ai luat Tu, spune-mi unde L-ai pus pe El, ca eu Il voi lua! Acest raspuns catre Domnul si catre inger, Maria Magdalena nu l-a facut cu cugetare si fatarnicie ca mai inainte, precum a facut catre ucenici; ca acelora, ca unora ce nu stiau, le-a raspuns, ca sa-i destepte pe toti sa se duca la mormant. Ci, dupa ce au venit si au vazut ca trupul Domnului nu era in mormant si dupa ce n-au crezut ca a inviat, de aceea s-a indoit si ea cu gandul si a patimit aceasta, pentru ca era foarte cucernica. Ea se incredea mai mult apostolilor, decat socotelii sale. Deci ea, fiind schimbata dupa aceea si incredintata cu adevarat ca trupul Domnului s-a luat din mormant de cineva, a raspuns asa precum credea in socoteala sa.

Atunci Iisus, ca un Dumnezeu, cunoscand inima ei, a strigat catre dansa cu glasul Sau cel obisnuit, ca sa-L cunoasca: Marie! Iar ea, cunoscandu-i glasul, ca a doua oara i se arata, a cazut la picioarele Lui, ca si la vederea cea dintai; dar nu a primit-o cu aceiasi bucurie, ca intai, ci a indepartat-o de la El, zicand: Nu te atinge de mine! Deci, mai intai S-a lasat ca cele doua femei sa-I sarute cinstitele si preacuratele Lui picioare; dar nici o vorba n-a auzit de la Dansul. Vezi, ca de vreme ce n-a crezut cu adevarat, a indepartat-o Mantuitorul, zicandu-i: Nu te atinge de Mine!

Atunci, la intaia aratare a Domnului, le-a lasat sa se atinga si sa-I sarute picioarele, ca mai mult decat cu vederea si cu auzirea sa se incredinteze prin pipaire, ca Cel ce S-a rastignit si S-a ingropat, a inviat. Dar acum o izgonea de la Dansul pe Maria Magdalena, fiindca, schimbindu-se dupa atata incredintare, a auzit: Nu te atinge de Mine, ca inca nu M-am suit la Tatal Meu! Astfel o certa pe ceea ce s-a indoit in credinta si ii destepta mintea, aducandu-i aminte de Parintele Cel ceresc. Domnul a incredintat-o sa nu-L socoteasca a fi numai Acela care se vede, adica om inviat din morti, ci si Dumnezeu adevarat, ca Unul ce este Fiul adevaratului Dumnezeu si Care S-a facut om pentru noi. El a zis: Du-te si spune fratilor Mei, ca Ma voi sui la Tatal Meu si la Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si la Dumnezeul vostru! Maria Magdalena, auzind si vazand acestea, s-a dus la ucenicii Lui si nu le-a mai zis ca au luat pe Domnul din mormant; ci a venit cu multa incredintare si indrazneala, spunand ca a vazut pe Domnul si le-a spus ceea ce i-a zis Hristos. Aceasta este a treia mergere a femeilor la mormantul Domnului, pe care a scris-o Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu si care s-a facut foarte de dimineata, fiind inca intuneric.

Acum trebuie sa spunem si despre a patra ducere a femeilor la mormant, ca sa se vada osardia, evlavia, dragostea si durerea inimii pe care Sfanta Maria Magdalena o avea catre Domnul si Dascalul ei; caci numai ea dintre toate, s-a dus la mormant de patru ori. Pentru aceea Sfantul Duh a invrednicit-o pe dansa sa o aminteasca Sfantul Marcu in Evanghelia sa. Dar unde este aratat, ca a patra ducere la mormant a femeilor este cea istorisita de Sfantul Marcu? Aceasta ne-o arata vremea, fiindca numai Marcu scrie ca femeile au venit la mormant, cand rasarea soarele. Pe Sfanta Maria Magdalena au pomenit-o toti cei patru evanghelisti, dupa cum s-a zis mai inainte; ca Maria Magdalena a venit impre-una cu celelalte femei, care aveau miruri mai inainte pregatite. Deci, trecand simbata, dis-de-dimineata, in prima zi a saptamanii, au venit femeile la mormant, pe cand rasarea soarele.

Acum sa vedem pentru ce Maria Magdalena, dupa trei vederi, s-a dus iar impreuna cu femeile acelea la mormant si mai ales ducand cu sine miruri si aromate, socotind ca vor afla trupul in mormant. Cititorule, asculta cu luare aminte: Maria Magdalena, incredintindu-se desavarsit despre Invierea Domnului prin a treia vedere a lui Dumnezeu si marturisind ucenicilor ca a vazut pe Domnul si ca i-a zis cele ce s-au spus mai sus, nu s-a mai indoit. Dar, de vreme ce a vazut pe Maria lui Iacov cel Mic si mama lui Iosi, pe Salomeea si pe alte femei ducandu-se la mormant, avand cu ele aromate, s-a dus impreuna cu dansele, tocmai pe cand rasarea soarele, nu ca se indoia, ci ca si cum povatuia pe celelalte femei. Ea se bucura si salta, ca a vazut de multe ori mormantul desert, iar femeile celelalte, ori ca nu auzisera pana atunci nimic din cele facute, ori ca auzisera rau; de unde se poate vedea, ca nimic nu stiau cu dinadinsul, caci ziceau: Cine ne va rasturna noua piatra de pe usa mormantului? Dar, cautand, au vazut ca piatra era rasturnata de pe usa mormantului, fiindca era foarte mare.

Vezi, ca nici despre piatra nu stiau ele bine, precum ne spun Sfintii Evanghelisti Matei si Luca. Apoi, intrand in mormant, au vazut pe un tanar sezand de-a dreapta, imbracat in vesmant alb, si s-au spaimantat. Acela nu le-a certat pe ele, precum ne spune Sfantul Evanghelist Luca, asemenea si Sfantul Evanghelist Ioan despre Insusi Domnul, caci tanarul stia ca atunci venisera intai. Dar nici pe Magdalena n-a certat-o, caci cunostea prin bucuria fetei ei, ca acum venise la mormant fara sa se indoiasca de Invierea Mantuitorului; ci a venit bucurandu-se si veselindu-se. De aceea, nu numai ca nu le-a certat, dar chiar le-a imbarbatat pe ele, ca si ingerul cel dintai, precum ne spune Sfantul Evanghelist Matei, zicandu-le: Nu va spaimantati; pe Iisus Nazarineanul Cel rastignit Il cautati? S-a sculat, nu este aici; iata locul unde L-au pus pe Dansul. Deci, duceti-va si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru, ca va merge mai inainte de voi in Galileea; acolo Il veti vedea pe El, precum v-a zis voua. Femeile, iesind degraba, au fugit de la mormant, caci le cuprinsese cutremur si spaima mare, si n-au spus nimanui nimic, caci se temeau. Din acestea se arata ca femeile de mai sus sant altele, afara de cele de care ne spune Sfantul Evanghelist Luca si Matei si afara de Maria Magdalena.

Sfanta Maria Magdalena, ucenita si osarduitoarea lui Hristos, I-a slujit Lui cu dragoste si cu sarguinta si mai inainte de patimi. Ea a suferit durere indoit de mare, in vremea patimii Mantuitorului nostru Iisus Hristos; pe de o parte, vazand pe Domnul sau spanzurat pe Cruce, astfel incat putea cu usurinta sa-I numere oasele, capul ranit de spini, fata neavand chip, mainile si picioarele patrunse de piroane, coasta impunsa cu sulita si tot trupul ranit de batai; iar pe de alta, vazand pe Preacurata Lui Maica, tanguindu-se cu amar si lesinand de durerea inimii, o sprijinea si o mangiia.

Acestea toate sant probe doveditoare pentru adeverirea Invierii lui Hristos. Numai ea a mers de patru ori la Mormantul Lui si, dupa a patra intoarcere de la Mormant, a ramas langa Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, slujindu-i ei, de atunci pana la Inaltarea Lui la ceruri, nu ca unei maici a Dascalului si a Facatorului de bine, ci ca unei Maici a Insusi Fiului lui Dumnezeu, Facatorul tuturor.

Dupa inaltarea Lui la ceruri, a iesit si ea, ca un apostol, la propovaduire si, strabatand prin multe tari, a binevestit pe Hristos tuturor paganilor. Pe multi i-a adus la cunostinta de Dumnezeu, ca si Sfintii Apostoli, apoi a mers la Roma si a stat inaintea Cezarului Tiberiu, pe care Sfanta Maria Magdalena l-a tamaduit, fiind bolnav de un ochi. Ea, povestindu-i toate cele despre Hristos, l-a facut sa creada intr-Insul, dupa cum zic unii. De aceea el s-a pornit cu urgie impotriva lui Pilat si impotriva arhiereilor si i-a pedepsit, dupa faptele lor, cu rea si cumplita moarte. Dupa aceasta, ea a plecat din Roma si s-a dus in Efes, la Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu. Acolo slujind apostoleste la mantuirea oamenilor, prin fericita adormire s-a mutat catre Domnul si a fost ingropata la intrarea pesterii, de catre Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu. Tot acolo au adormit si cei sapte sfinti tineri mai pe urma.

Pe vremea imparatiei preainteleptului Leon, s-au adus de acolo in Constantinopol cinstitele moaste ale Sfintei Maria Magdalena si le-a pus in manastirea Sfantului Lazar, pe care o zidise el. Acolo se savarsea praznuirea pomenirii ei, intru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, Caruia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Tatal si cu Preasfantul si de viata Facatorul Lui Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.