Acoperamantul Maicii Domnului

Sub-acoperamantul-Tau-scapam-Stapana...Crestin ortodocsii praznuiesc la 1/14 octombrie Acoperamantul Maicii Domnului. Sarbatoarea dateaza din timpul domniei imparatului Leon cel Intelept (886-911). In ultimul an al domniei sale, pe cand imparatul se afla la lupta pentru a apara hotarele, dusmanii crestinatatii au asediat cetatea Constantinopolului, cu gandul de a o cuceri. Localnicii, cuprinsi de spaima, cautau felurite locuri pentru a se ascunde.

In acea seara, de sambata spre duminica, dupa cum spune Sinaxarul, multi credinciosi sosisera la Biserica “Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu” din Vlaherne, unde, dupa o veche traditie, se facea priveghere intreaga noapte in cinstea icoanei facatoare de minuni, Mijlocitoarea. Biserica era plina, iar crestinii se rugau Sfintei Fecioare sa-i izbaveasca de cumplita primejdie.
Preotii si credinciosii, laolalta, inaltau rugaciuni aprinse, iar Maica Domnului le-a auzit suspinele, venindu-le in ajutor. “In intaia zi a lunii octombrie (…) ca la patru ceasuri de noapte fiind, Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos si-a ridicat ochii in sus, impreuna cu ucenicul sau, Fericitul Epifanie, si au vazut pe Imparateasa cerului, pe ocrotitoarea a toata lumea, pe Preasfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, stand in vazduh si rugandu-se, stralucind cu lumina si acoperind pe popor cu cinstitul sau omofor, inconjurata de osti ceresti si de multime de sfinti, care stateau in haine albe cu cucernicie imprejurul ei; din care doi erau mai alesi, Sfantul Ioan, Inaintemergatorul si Evanghelistul Ioan.
Iar cele cu umilinta graiuri ale rugaciunii ei catre iubitul sau Fiu si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: «Imparate ceresc, primeste pe tot omul cel ce Te slaveste pe Tine, si cheama in tot locul preasfant numele Tau; si unde se face pomenirea numelui meu, acel loc il sfinteste, si preamareste pe cei ce Te preamaresc pe Tine, si pe cei ce cu dragoste ma cinstesc pe mine, Maica Ta. Primeste-le toate, rugaciunile si fagaduintele, si-i izbaveste din toate nevoile si rautatile»”. (Vietile Sfintilor de peste tot anul)

Biserica Ortodoxa praznuieste, la aceasta data, Sfantul Acoperamant al Maicii Domnului, prin oficierea Sfintei Liturghii si citirea acatistului, in amintirea minunii din Biserica Vlaherne. “Cand vezi icoana Maicii Domnului cu Pruncul Hristos in brate, tu stii ce vezi acolo?“, intreba credinciosii intr-una dintre predici parintele arhimandrit Ilie Cleopa, carora le raspundea minunat: “Vezi Cerul si pamantul! Cerul este Hristos, Cel mai presus de ceruri; Ziditorul cerului si al pamantului; si Maica Domnului reprezinta pamantul, adica toate popoarele de pe fata pamantului, ca ea este din neamul nostru. Este din semintie imparateasca si arhiereasca. Bratele Maicii Domnului sunt mult mai puternice decat umerii heruvimilor si ale preafericitelor tronuri. Deci pe cine tine Fecioara Maria in brate? Voi stiti pe cine tine? Pe Cel ce a facut cerul si pamantul si toate cele vazute si nevazute. Stiti voi cine este Maica Domnului si cata cinste, cata putere si cata mila are? Este mama noastra, ca are mila si de saraci, si de vaduve, si de crestini. Pururea se roaga Mantuitorului Hristos pentru noi toti“.

În constiinta oamenilor s-a fãcut asociatia între acoperirea pãmântului cu brumã si acoperirea capului fetelor mari îmbroboditul cu basma la nuntã, ca semn al trecerii la statutul de femeie mãritatã. Fetele mari se rugau divinitãtii Pocroavã sã le acopere capul cu pãr bogat si frumos, ca sã placã flãcãilor, dar si sã le acopere capul în sensul mãritatului. Pãrul lung era un însemn al puterii si divinitatea se îndura adesea de rugãciunile fetelor, dându-le pãr frumos, ajutându-le astfel sã-si gãseascã ursitul mai repede. Se considerã cã în era crestinã biserica a adaptat la ziua aceasta o sãrbãtoare religioasã cu sens apropiat Acoperãmântul Maicii Domnului. S-a fãcut legãtura între notiunea acoperirii pãmântului cu brumã si continutul traditiei crestine care povesteste urmãtoarele: odatã, la Mãnãstirea Vlahilor din Constantinopol stãteau si multi greci care se rugau la Dumnezeu sã-i izbãveascã de dusmani. Iesind afarã staretul mãnãstirii, cuviosul Andrei, privind spre cer, a vãzut-o pe Maica Domnului, înconjuratã de sfinti, rugându-se la Dumnezeu pentru neamul omenesc. Maica Domnului a luat acoperãmântul de pe cap si l-a întins deasupra crestinilor, care se aflau la mãnãstire. Acoperãmântul strãlucea “mai mult ca soarele”. Dimineata, tot orasul stia despre minunea vãzutã de Sf. Andrei. De la aceastã întâmplare, în amintirea minunii, a rãmas sãrbãtoarea numitã Acoperãmântul Maicii Domnului. Întru cele mai de pe urmã cumplite vremi, când s-au înmultit pãcatele noastre, s-au înmultit si primejdiile asupra noastrã, când s-au împlinit cuvintele Domnului: “Cã se va scula limbã peste limbã si împãrãtie peste împãrãtie, si va fi foamete si ciumã, si cutremure pe alocuri”; când ne supãrã pe noi nãvãlirile celor de alt neam, rãzboaiele cele dintre noi si rãnile cele purtãtoare de moarte, atunci prea curata si prea binecuvântata Fecioara Maria Maica Domnului ne dã nouã acoperãmântul sãu sã ne acopere, si sã ne pãzeascã pe noi sub acoperãmântul sãu nevãtãmati. În unele sate, de Procoave, vitele sunt stropite cu apã sfintitã, pentru a fi ferite de boli în sezonul rece. Se spune cã fetele care sunt împodobite astãzi ca pentru nuntã au parte de o cãsnicie lungã si fericitã; femeile cinstesc sãrbãtoarea prin post si rugãciuni la Maica Domnului ca sã fie acoperite si sã aibã în pazã casa si familia de toate primejdiile: de înec, de boli, de foc, de cumpãnã, de nãpastã, de ducã-se-pe-pustii, de ucigã-l-toaca si de vrãjmasul cel rãu. Sãrbãtoarea Pocroavelor se respectã si astãzi, chiar dacã se tine post, în multe zone fiind si hramul satului. Astfel, gospodinele îsi servesc rudele si oaspetii cu plãcinte umplute cu mere sau cu dovleci.