Bogatul nemilostiv si saracul Lazar

Duminica a XXII-a dupa Rusalii

–  Bogatul nemilostiv si saracul Lazar –

(Luca 16, 19-31)

“Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.“ 

  Mesajul pildei de astăzi este clar şi simplu şi uşor de-nţeles: să-i ajutăm şi pe cei săraci din puţinul nostru, dar la o privire atentă apar şi alte înţelesuri subtile. Noi întotdeauna vrem mai mult, vrem să fim mereu fericiţi, vrem să nu suferim niciodată. Noi oamenii vrem să ajungem în împărăţia cerurilor şi vrem ca numele noastre să fie trecute în cartea vieţii şi să fie pururea pomenite în ceruri de Dumnezeu. La evrei numele era acelaşi ca şi persoana, adica numele cuprindea şi persoana. În aceasta parabolă Iisus nu-i dă numele bogatului care se va duce în iad pentru  pentru nemilostenia lui, dar îi dă numele saracului Lazar care înseamnă “Dumnezeu este întărirea mea”. Numele săracului Lazăr este vrednic de pomenire căci şi-a dus viaţa aşa cum a primit-o de la Dumnezeu, fără să cârtească şi fără să fie nemulţumitor, având probabil în inimă nădejdea şi credinţa că va veni o zi când lucrurile se vor schimba, când îi va fi mai bine. Bubele lui Lazăr sunt semnele păcatelor lui , pentru care îşi ia pedeapsa aici pe pământ. “Pilda despre bogat si Lazar arata ca aceia care nu au trait cum se cuvine isi vor da seama de greseala lor, dar nu vor mai avea atunci putinta de a se indrepta. Ochii lor se vor deschide si vor vedea limpede care e adevarul. Amintindu-si ca pe pamant sunt multi orbi asemenea lor, vor vrea ca vreunul dintre cei morti sa fie trimisi la ei, pentru a-i incredinta ca trebuie sa traiasca si sa vada lucrurile doar dupa indreptarul Descoperirii (Revelatiei) Domnului. Nici aceasta insa nu li se va da, fiindca Descoperirea este ea insasi indestulatoare marturie pentru cei care vor sa cunoasca adevarul, iar pe cei ce nu doresc si nu iubesc adevarul, nici invierea cuiva din morti nu va putea sa-i induplece a crede. Simtamintele acestui bogat le incearca, pesemne, toti cei care se muta de aici. Prin urmare, potrivit incredintarii celor de dincolo, care va fi si incredintarea noastra a tuturor, singura noastra calauza adevarata in calea vietii este Descoperirea Domnului. Dincolo insa, aceasta incredintare va fi pentru multi prea tarzie; aici ar fi mai folositoare, dar n-o au toti. Sa credem, cel putin, marturiei celor de dincolo, punandu-ne in locul lor. Cei care sunt in chinuri nu mint; parandu-le rau pentru noi, ei vor ca ochii nostri sa se deschida, ca sa nu ajungem in locul chinurilor lor. Despre aceste lucruri nu putem vorbi asa cum vorbim adesea despre intamplarile obisnuite: “Ei, o sa treaca intr-un fel sau altul”. Nu, asta n-o sa treaca “asa, cumva”. Trebuie sa avem la temelie credinta cea buna, ca sa nu nimerim in locul bogatului din pilda.”