Chilia Parintelui Cleopa Ilie

S-a nascut la 10 aprilie 1912 in comuna Sulita, judetul Botosani, si a trecut la cele vesnice pe 2 decembrie 1998, la Manastirea Sihastria.

Parintele Cleopa Ilie, unul dintre cei mai mari duhovnici pe care i-a nascut pamantul romanesc, a ramas in amintirea crestinilor sub chipul parintelui luminos ce ii intimpina pe toti cei ce calcau pragul manastirii sale. Chilia parintelui se afla in Muntii Neamtului, in Manastirea Sihastria, la poalele muntelui pe care isi inalta rugaciunile calugarii de la Schitul Sihla.

In fata chiliei sale, in acel loc de tamaduire sufleteasca, s-au scurs nenumarate clipe ce au schimbat viata multora. Stand pe prispa chiliei sale, sau langa copacul din partea stanga, iar pelerinii pe cele cateva bancute din apropiere, Parintele Cleopa se arata acelora ca un adevarat indrumator in cele ale sufletului, iar ei, ca adevarati ucenici, elevi la scoala vietii duhovnicesti.

Parintele Cleopa nu-i mai intampina pe credinciosi cu minunatele sale cuvinte “Manca-v-ar raiul sa va manance!”, insa chilia sa, bancile pe care au stat nenumarate suflete in cautare de alinare parinteasca si tot ceea ce se afla imprejur pastreaza inca ecoul acelor cuvinte. Parintele s-a mutat intre fratii sai, in cimitirul odihnitor de suflete, din deal.

Cu toate acestea, drumul Manastirii Sihastria nu a fost uitat, iar chilia de pe deal a parintelui nu a devenit pustie. Aceasta camaruta, martora a atator nevointe, aprinde inca multe suflete de dragostea lui Dumnezeu. Credinciosi din Grecia, Serbia, Franta, Ungaria si mai ales din Romania vin sa viziteze si sa se roage in aceste locuri sfintite prin rugaciune si nevointe, la chilia si la mormantul Parintelui Cleopa Ilie.

Chilia Parintelui Cleopa Ilie

Chilia Parintelui Cleopa de la Sihastria este unul dintre cele mai cautate locuri din intreaga manastire, alaturi de biserica cea veche si de cimitirul cu oseminte sfinte. Odata ajunsi in fata vechii biserici, trecand pe sub clopotnita de la intrare, un micut indicator ne indruma pasii spre dealul din spatele manastirii, care pastreaza inca “coltul de rugaciune al Parintelui Cleopa Ilie”, chilia care i-a tainuit nevointele atatia ani.

Trecand pe langa trapeza monahala, o scara cu trepte de piatra ne cheama parca sa ne ridicam sufletele si mintea, odata cu trupurile, in intampinarea Parintelui Cleopa. Ce mare bucurie cuprinde sufletul atunci cand acesta calca pe urmele unui sfant batran, inca rugator pentru mantuirea lumii.

Parintele Cleopa Ilie nu a vietuit in aceasta chilia inca de la intrarea sa in Manastirea Sihastria. Merita mentionat, inca de la inceput faptul ca, pentru a fi inchinoviat la Sihastria, Parintele Cleopa Ilie a trebuit sa astepte trei zile la poarta manastirii. Aceasta ispitire canonica, randuita de staretul Ioanichie Moroi, i-a incercat tanarului Constantin rabdarea si dorinta sincere de a locui in manastire.

Prima ascultare incredintata la mamastire fratelui Constantin a fost pastorirea oilor. Aceasta va fi pentru el “o facultate de neegalat”, in seninul noptilor si in linistea naturii, el invatand tainele Sfintei Scripturi, deprinzand cuvintele Sfintilor Parinti si practicand o curata viata calugareasca. In iulie 1937, rasoforul Constantin, luat sub mantie de batranul si blandul schimonah Proclu Popa, a devenit monahul Cleopa, fiind calugarit de egumenul Sihastriei, Protosinghelul Ioanichie Moroi.

Batranul egumen, in varsta de 82 de ani, era foarte bolnav. Nu mai putea sluji Sfanta Liturghie si cu greu spovedea si dadea sfaturi. In aceste conditii Parintele Cleopa Ilie este rugat sa accepte functia de “loctiitor de staret”. Temandu-se de o asemenea raspundere, Parintele Cleopa Ilie a cerut o luna de ragaz, sa se roage si sa se mai gandeasca. Astfel, trecand o luna de rugaciune si asteptare, avand si binecuvantarea Parintelui Paisie, Parintele Cleopa Ilie a luat conducerea administrativa a obstii de la Sihastria.

Asezandu-se in chilia sa, parintele va purta cu mare responsabilitatea fiecare problema aparuta in manastire, de fiecare data aratandu-se ca un adevarat “Avva” fata de ucenicii sai. Daca s-ar strange toate intamplarile minunate petrecuta in chilia parintelui Cleopa sau in manastirea sa, cu siguranta s-ar intocmi o minunata roada: Patericul de la Sihastria.

Multi ani de zile Parintele Cleopa Ilie s-a bucurat de sanatate trupeasca, fiind binecuvantat de Dumnezeu cu un organism rezistent. Dar, dupa implinirea varstei de 70 de ani, se simtea tot mai obosit si suferind. Anii petrecuti in munti, ca si incercarile prin care a trecut in perioada ateista, l-au marcat profund\

Intors in manastirea sa iubita, parintele si-a deschis usa chiliei spre tot sufletul incercat si ingreuiat de ispitele acestui veac. Nenumarate suflete si-au gasit alinarea in chilia parintelui sau in fata acesteia, pe bancutete de lemn. Nici un om, dintre cei ce l-au intalnit pe parintele in fata chiliei sale, nu il va uita vreodata, cum, pasind usor si binecuvantand multimea, statea apoi ore in sir sa vorbeasca fiecaruie.

Trupul Parintelui Cleopa s-a mutat de pe bancuta din cerdacul chiliei in cimitirul manastirii, dar duhul lui de rugaciune uneste pamantul cu cerul si aduna laolalta pe toti cei care l-au cunoscut si l-au iubit. Nu este nevoie ca cineva sa-l fi cunoscut pentru a iubi acest loc, ci este nevoie doar sa paseasca lin pe aceste pietre pentru a simti, in inima lui, mangaierea parintelui.

Chilia sa a devenit un fel de muzeu pentru pelerini, dar si o icoana a unui loc de rugaciune. Chilia pastreaza toate cele ramase de la parintele: icoane, carti de rugaciune, epitrahilul sau, scaunelul de rugaciune, metaniile, papucii, hainele si multe altele. Toate acestea mangaie sufletele credinciosilor, cunoscut fiind faptul ca obiectele folosite de catre sfinti devin si ele mangaietoare.

Preafericitul Daniel l-a numit pe Parintele Cleopa Ilie drept “un misionar statornic in chilie”. Prin viata sa, el a aratat intr-un fel minunat cum cineva poate sa aduca lumea la Dumnezeu, sa schimbe vieti, sa vindece rani, sa hraneasca suflete, nu cutreierand lumea, nu batand din usa in usa, precum sectarii, ci deschizand cu dragoste usa chiliei sale si ajutand pe fiecare pacatos sa-si deschida propriul sau suflet pentru a se intalni cu iubirea lui Dumnezeu pentru toti oamenii.

Chilia parintelui Cleopa Ilie a ramas ca o marturie nestinsa a vietuirii sale isihaste, a dragostei sale fata de oameni, pe dealul abrupt al Manastirii Sihastria, spre mangaierea tuturor celor care inca ii calca pragul.

Teodor Danalache
crestinortodox.ro