Postim pentru a recupera raiul pierdut. Sfantul Vasile cel Mare marturiseste ca “postul are aceeasi vechime ca si omenirea”. Amintim ca inainte de caderea omului in pacat, Adam si Eva erau vegetarieni. Consumul de carne a fost permis de Dumnezeu dupa Potop. Daca omul in rai postea, inseamna ca postul nu aduce o pervertire a firii omenesti. El nu trebuie privit ca o pedeapsa, ci trebuie tinut cu bucurie.
Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca trebuie “sa mancam pentru a trai, nu sa traim pentru a manca’. Asadar, in post trebuie sa cautam sa reducem o parte din hrana materiala pentru a spori hrana spirituala. Incercarea noastra de a pregati mancaruri cat mai alese de post, denota un atasament patimas fata de lume. E semn ca suntem stapaniti de pofte si placeri. Iar atunci cand nu avem parte de mancaruri alese, dar dublam cantitatea de hrana vegetala, ajungem la imbuibare si nu mai putem vorbi de post.
Postul cel adevarat nu sta doar in evitarea unor alimente. Dimpotriva, fara rugaciune el poate duce la slabirea trupului. Dar prin rugaciune, trupul este intarit. Biserica a fost tot timpul atenta la acest aspect. Nu a cautat niciodata sa slabeasca trupul. Ea ofera pogoraminte celor aflati in boli si suferinte, adica nu le mai cere acestora sa posteasca, aratand prin aceasta dragoste si nu dispret fata de trup. Ea a vestit neincetat ca atunci cand trupul sufera, nu mai este nevoie de o nevointa in plus.
Adam si Eva prin neascultare s-au hranit din darurile lui Dumnezeu, uitand de El. Iar acest gest a facut ca omul sa se alipeasca patimas de lume. Lumea a devenit un mijloc de satisfacere a poftelor si a incetat sa-L mai descopere pe Dumnezeu in ea. Prin post, omul cauta sa se elibereze de toate poftele care au pus stapanire asupra sa, ca sa se raporteze intr-un mod corect fata de Dumnezeu, lume si semeni. Postim ca sa transformam alipirea noastra patimasa fata de lume in iubire milostiva. Ne eliberam de pacate si ne curatam simtirile. Iar atunci cand omul are simturile curate are parte de o putere sporita de rugaciune, vede in fiecare om pe Dumnezeu si astfel postul devine un castig si nu o pierdere cum adeseori este privit.
Tineti postul din dragoste si fara constrangeri si veti avea parte de multe binefaceri.
Adrian Cocosila