Orice rugãciune este dar de la Dumnezeu. Dar noi, cei mai slabi, avem rugãciunea gurii. Deocamdatã împlineste-o pe asta, tãtucutã. Fântâna e adâncã, dar funia e scurtã si gãleata e micã. Citeste dimineata Acatistul Maicii Domnului iar seara citeste Paraclisul Maicii Domnului. Crezul – neapãrat, mãcar o datã pe zi, si Psalmul 50 de douã-trei ori pe zi… Mai mult, canonul e benevol: “Tatãl nostru” fãrã numãr, “Doamne Iisuse” fãrã numãr, metanii fãrã numãr. Fiecare cuprinde cât poate; nici albina nu poate lua tot nectarul din floare. Dar tare-i bine dacã faci oleacã de rânduialã. Eu mã stiu pe mine: dacã mã scol de dimineatã si-mi fac oleacã de canon, parcã sunt un alt om toatã ziua. Dar dacã te scoli dimineata si te învârtesti asa, prin casã – cã mai am asta de fãcut, mai am si treaba astãlaltã -, apoi nu-ti merge bine toatã ziua. Asa cã sã faci oleacã de canon în fiecare zi, ca dreptul Iov, care aducea jertfã în fiecare zi pentru feciorii lui – poate au gresit ceva cu gândul. Sã faci în fiecare zi câte metanii poti cãtre Maica Domnului – cel putin 12 metanii – si la fiecare metanie sã spui asa, ca baba: “Maica Domnului, nu mã lãsa… nu mã lãsa, Mãicuta Domnului”. Sã n-o uiti pe Maica Domnului, tatã, sã n-o uiti, cã tare-i bunã Mãicuta Domnului. Asa, tãtucutã, sã nu lasi rugãciunea… Mai fã o metanie, mai citeste un psalm, mai spune un “Doamne Iisuse“… Trebuie sã faci oleacã de rânduialã. Cã o cãmasã murdarã nu se spalã numai cu apã, ci trebuie si sãpun si altceva mai tare care sã o curete… Si dacã spui de 100 de ori “Doamne Iisuse“, mãcar de 10 ori sã fii cu gândul acolo. Când stai de vorbã cu cineva, nu stai de vorbã cu dosul… D’apoi când vorbesti cu Dumnezeu! Asa îmi spunea si mie pãrintele Daniel, sãracu’: “Paisie, bre, nu lãsa gândul sã iasã afarã din chilie”… Gândurile mai vin, dar tu nu sta de vorbã cu ele, nu le lua în seamã. Cautã sã-ti fie tot timpul mintea ocupatã cu rugãciunea; tot timpul sã spui “Doamne Iisuse”. Sã te obisnuiesti sã spui tot timpul rugãciunea asta, iar pentru fiecare Acatist sau Paraclis necitit într-o zi sã faci câte 24 de metanii – mãcar atât… Acum, la miezul noptii, aici la Sihla (si la Sihãstria) se face priveghere. Încearcã sã te scoli, fã mãcar trei cruci, spune “Împãrate ceresc”, “Tatãl nostru” si ce mai stii tu, fã 24 de metanii – si ai stat la toatã privegherea… Când nu poti plânge la rugãciune, asta este si pentru umilinta noastrã, tãtucutã, ca sã ne smerim. Nu trebuie neapãrat sã plângem în hohote. “Jertfa plãcutã lui Dumnezeu este duhul umilit, inima înfrântã si smeritã Dumnezeu nu o va urgisi.” Cã si diavolul te ajutã câteodatã sã plângi, ca pe urmã sã te mândresti si sã te pierzi. Venea aici o femeie, si o datã mi-a spus: “Eu, pãrinte, fac în fiecare zi câte 100 de metanii” – dar fãcea fãrã blagoslovenie. Si i-am spus asa: “De acum înainte, sã nu mai faci 100, sã faci numai 24 de metanii pe zi. Atât ai blagoslovenie”. Si a venit la mine dupã o lunã de zile plângând si mi-a spus: “Pãrinte, nu reusesc sã mai fac cele 24 de metanii pe zi. Nu stiu ce se întâmplã, dar nu pot sã mai fac – eu, care fãceam câte 100 de metanii si încã îmi era foarte usor sã le fac, acum în nici una din zile nu am reusit sã fac 24 de metanii, asa cum mi-ai spus”. Ai vãzut? O lupta vrãjmasul, pentru cã astea erau fãcute cu blagoslovenie. Când fãcea câte 100, era si oleacã de mândrie acolo. Asa cã tot ce faci sã faci cu blagoslovenia duhovnicului. Acolo unde esti tu, mergi la duhovnic si spune-i sã-ti dea el sã ai o rânduialã de rugãciune. El sã stie rânduiala rugãciunii tale, iar tu atâta sã faci, pentru cât ai blagoslovenie. E bine sã ceri sfat si blagoslovenie si pentru o faptã bunã pe care vrei s-o faci, sau pentru o zi de post… Tot ce faci sã faci cu blagoslovenia duhovnicului, tãtucutã, ca sã nu aibã îndrãznealã vrãjmasul la osteneala ta…..
Sursa: grupul de discutii credinta_ortodoxa (yahoo)