Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Sfantul si Dreptul Iosif, “logodnicul” Sfintei Fecioare Maria, in Duminica dupa Nasterea Domnului, impreuna cu Imparatul David, ca semn de cinstire, pentru ca s-a invrednicit (Iosif) a purta grija de pruncia lui Iisus si a pazi pe Pururea Fecioara Maria in timpul vietii sale.
Datele oferite de Sfintele Evanghelii in legatura cu Dreptul Iosif sunt putine, insa, atatea cate sunt ele, ne permit sa intuim maretia acestui om, chemat de Dumnezeu sa colaboreze atat de direct la taina mantuirii noastre. Ele ne spun ca Iosif era descendent al regelui David si ca locuia intr-un sat din Galileea, numit Nazaret.
Iosif era logodnicul Sfintei Fecioare Maria si era de meserie tamplar. I-a fost dat Sfintei Fecioare ca logodnic, spre a feri cinstea ei de calomnie si a fi in acelasi timp un tutore sau parinte legal al Pruncului, pe Care dansa avea sa-L nasca, dupa vestea primita de la ingerul Gavriil (Luca 1, 26-35).
Potrivit Traditiei Bisericii, dupa ce a fost dusa la Templu si cand a atins varsta casatoriei, Maria a fost incredintata pentru ocrotire unui barbat drept (parintii ei trecusera la cele vesnice).
Scopul acestei logodne nu era placerea si procreatia, ci acela de a oferi un loc sigur acestei tinere pentru a-si trai viata in rugaciune si feciorie. De aceea un candidat pentru aceasta cinste era ales dintre vaduvii in varsta.
Potrivit unei traditii iudeo-crestine foarte vechi, consemnata in mod particular de o scriere intitulata Protoevanghelia lui Iacov, in secolul II d. Hr., Iosif, din neamul lui David, era de loc din Betleem, iar in momentul cand Dumnezeu i-a poruncit prin vedenie ingereasca sa o ia pe Maria in casa sa, era vaduv si inaintat in varsta. Din casatoria anterioara Iosif a avut patru baieti si doua fete pe care ii intretinea singur. Astfel Protoevanghelia lui Iacov ne explica cine sunt asa-zisi “Frati ai Domnului“ despre care ne vorbesc Sfintele Evanghelii. Sunt fiii lui Iosif dintr-o casatorie anterioara.
Potrivit Proto-Evangheliei lui Iacov, Dreptul Iosif se afla la lucru in alta localitate, pe timpul verii, cand Maica Domnului a aflat de la Arhanghelul Gavriil ca Il va naste pe Mantuitorul Iisus Hristos. Toamna, Iosif s-a intors acasa afland-o pe logodnica sa insarcinata.
Stim din traditia iconografica a Bisericii ca Iosif s-a luptat cu indoiala. In icoana Nasterii Domnului, de obicei in coltul inferior, il putem zari pe dreptul Iosif pe ganduri, vorbind cu un un om care pare a fi un pastor. Acel om reprezinta indoiala.
Si de ce nu s-ar fi luptat Dreptul Iosif cu indoiala? Buna Vestire a avut loc doar intre Arhanghelul Gavriil si Fecioara Maria. Potrivit Evangheliei, verisoara ei Elisabeta era singura care stia de faptul ca este insarcinata (si aceasta prin revelatie). Iosif va fi fost uimit de aceasta veste pe care a primit-o cand a sosit acasa.
Sub multe chipuri, Iosif se afla intr-un bucluc. Maria era o binecunoscutra fecioara. Insa in mai putin de un an dupa ce Dreptul Iosif a primit cinstea de a o ocroti aceasta este aflata insarcinata in casa sa. La ce se putea gandi? In mod cert, gandurile si intrebarile l-au asaltat pe Dreptul Iosif.
Evanghelia dupa Matei ne spune ca acesta a vrut sa o paraseasca in secret. Trebuie sa remarcam faptul ca Iosif este numit un om “drept”. Normal noi asociem dreptatea cu aplicarea legii. Insa Iosif nu cauta sa aplice legea.
Potrivit Legii lui Moise, o femeie logodita care era aflata insarcinata trebuia sa fie ucisa cu pietre. Insa Iosif nu cauta sa aplice legea. Termenul “drept” nu se refera la dreptate asa cum il intelegem adesea. Dreptatea pentru Iosif inseamna sa arate mila. Dreptatea pentru Iosif inseamna sa o indeparteze pe Fecioara Maria.
Abia apoi ingerul i se arata in vis lamurindu-i taina zamislirii ei de la Duhul Sfant, spunandu-i totodata, ca Pruncul ce Se va naste este insusi Fiul lui Dumnezeu si El Se va numi «Emanuel», care inseamna «Dumnezeu este cu noi», precum si «Iisus», «Care va mantui poporul de pacate» (cf. Matei 1, 19-25 si Luca 1, 26-35).
Incredintandu-se Iosif de aceasta taina, drept fiind si temator de Dumnezeu, si-a indeplinit rolul asumat de parinte sau tutore in fata legii si a lumii, si pastrand in inima lui taina. Incat chiar acolo unde Iosif este numit «barbatul» Mariei sau «tatal lui Iisus» (Luca 4, 22; Ioan 6, 42), trebuie sa intelegem pe tatal in fata Legii si nu tata natural.
De aceea, Sfantul Evanghelist Luca, exprimand credinta generala despre acest fapt, spune clar: «Iisus… fiind, precum se socotea, fiu al lui Iosif» (Luca 3, 23). Deci numai «se socotea» dar nu era fiul lui natural. De altfel, niciodata nu spun Evangheliile «Iosif si fiul lui».
Cand ingerul Domnului ii vesteste sa fuga in Egipt de teama lui Irod care cauta sa-L ucida pe Pruncul Iisus si apoi cand e vorba sa vina din Egipt, ii spune lui Iosif: «Ia Pruncul si pe Mama Lui si fugi» ; sau, la inapoiere : «Ia Pruncul si pe Mama Lui si mergi in pamantul lui Israel, caci au murit cei ce cautau sufletul Pruncului» (Marcu 2, 13, 20); nu zice insa: «Iosife, i-ati fiul si nevasta», cum ar fi trebuit sa se spuna daca el ar fi fost cu adevarat tatal natural al Lui.
De la ducerea la templu, cu Iisus, la 12 ani ai Sai, nu se mai stie nimic de Iosif, ceea ce inseamna ca el murise. Taina paternitatii lui Iosif consta in faptul ca adevaratul Parinte al lui Iisus este Dumnezeu Insusi, Care L-a nascut din tata fara mama din vesnicie, si din mama fara tata in istorie prin puterea Duhului Sfant. Acest paradox este evidentiat de Sfintele Evanghelii, mai ales de evanghelistii Matei si Luca, care remarca in mod explicit ca Iisus Domnul a fost zamislit prin puterea Duhului Sfant. Pentru evanghelisti, asadar, Iosif este tatal adoptiv al lui Iisus, din incredintarea lui Dumnezeu.
Radu Alexandru
crestinortodoxia.ro