Duminica a 24-a după Rusalii (Învierea fiicei lui Iair)

În vremea aceea a venit la Iisus un om al cărui nume era Iair și care era mai-marele sinagogii. Și, căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa lui, că numai o fiică avea, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Iar, pe când se ducea Iisus şi mulţimile Îl împresurau, o femeie, care de doisprezece ani avea curgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei şi de nici unul n-a putut să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Și a zis Iisus: Cine s-a atins de Mine? Dar toţi tăgăduind, Petru şi ceilalţi care erau cu El au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează, şi Tu întrebi: Cine s-a atins de Mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva, căci am simţit o putere care a ieşit din Mine. Atunci femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce pricină s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace! Pe când încă vorbea El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi. Şi, venind în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El decât numai pe Petru, pe Ioan şi pe Iacob, pe tatăl copilei şi pe mamă. Și toți plângeau şi se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme. Și râdeau de El, ştiind că a murit. Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te! Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit El să i se dea copilei să mănânce. Şi au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.

Evanghelia Duminicii a 24-a după Rusalii istorisește două minuni pe care le-a făcut Mântuitorul Hristos în Capernaum: învierea fiicei lui Iair, mai-marele sinagogii din cetate, și vindecarea unei femei cu scurgere de sânge care suferea de această boală de 12 ani. Doar primii trei evangheliști mențio­nează în scrierile lor aceste minuni: Matei (9, 18-26); Luca (8, 40-56) și Marcu (5, 21-43). Ioan Evanghelistul nu o consemnează. Matei este cel mai concis în relatare, conținând doar 9 versete, spre deosebire de Luca, cu 17 versete, și Marcu, cu 23 de versete. Dar să vedem despre ce este vorba mai în amănunt.

Contextul și istorisirea minunilor

Iisus se întorcea din ținutul Gadarenilor, acolo unde vindecase doi îndrăciți și unde tocmai fusese invitat să părăsească ținutul. De fapt, oamenii de pe malul vestic al Mării Galileii îl alungaseră. În schimb, cei de pe malul estic îl așteptau cu bucurie. Evanghelistul Luca consemnează: „Şi când S-a întors Iisus, mulţimea L-a primit cu bucurie, fiindcă toţi Îl aşteptau” (Lc. 8, 40). Așa se întâmplă și azi: unii Îl alungă, în timp ce alții Îl așteaptă.

Exegeții sunt de părere că locul spre care se întorcea Iisus era cetatea Capernaum, orașul Său, sau „patria Sa”, așa cum a mai fost numit acest oraș. Aici se mutase după ce conaționalii Lui din Nazaret s-au arătat disprețuitori și neîncrezători față de faptele și cuvintele Sale: „Şi El le-a zis: Cu adevărat îmi veți spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Câte am auzit că ­s-au făcut în Capernaum, fă-le şi aici, în patria ta… Şi le-a zis: „Adevărat vă spun vouă că nici un proroc nu este bineprimit în patria sa” (Lc. 4, 24).

Hristos și Iair. Mai-marele sinagogii cade în genunchi la Domnul

Atmosfera de bucurie în care Îl așteptau la întoarcere arată că toți cei din cetate Îl cunoș­teau, bucurându-se de o faimă deosebită printre ei. Dar cineva din cetate se pare că Îl aștepta în mod deosebit: era Iair¹, mai-marele sinagogii din oraș, și o femeie care suferea de o boală pe care a tăinuit-o timp de 12 ani și de care nimeni n-a putut-o scăpa, deși își cheltuise, ne spun evangheliștii, toată averea ei cu doctorii.

Primul Îl aștepta pentru că avea o fiică grav bolnavă, fiind pe moarte, iar femeia Îl aștepta pentru că speranță de însănă­toșire la oameni nu mai avea. Dar nu numai ei Îl așteptau, ci și o mare mulțime de oameni, care Îl îmbulzea. Toți așteptau ceva de la El. Însă, în mod cu totul aparte, Îl așteptau bolnavii. Toți voiau să fie vindecați de către El.

Așa se face că, în prim planul relatării apare un episod: întâlnirea cu Iair. Așteptând puțin ca mulțimea să se liniștească, Iair își face loc prin ea și ajunge în fața lui Iisus. Cade la picioarele Lui, gest uluitor pentru un fruntaș al sinagogii, care se afla în contradicție și în conflict cu Iisus. Acesta îl roagă să vină în casa lui. Motivul? Avea fiica grav bolnavă, spre moarte, și ea era, se pare, singurul lui copil. Evanghelistul ne spune că „numai o fiică avea” (Lc. 8, 42). În original e folosit cuvântul μονογενὴς (θυγάτηρ), care înseamnă „singurul copil născut”. Așadar, ea reprezenta speranța familiei, având dreptul și la moștenire (cf. Num. 27, 1 urm.).

Iisus îl cunoștea pe Iair, cu siguranță. În sinagoga lui va fi intrat, probabil, de mai multe ori. Nu știm dacă Iisus cunoștea și familia lui, sau pe fiică. Fata avea ca la 12 ani, ne relatează Evanghelistul Luca (Lc. 8, 42), dar nu ne spune însă ce boală avea și nici de când suferea. Și Iisus a mers cu Iair spre casa lui. Mulțime multă însă mergea după El și-L îmbulzea.(fragment)

Pr.Prof.Dr. Stelian Tofana
http://ziarullumina.ro