Iar El i-a zis: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi; Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata. Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni. Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici. Şi a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa, Căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea. Ev. Luca 14, 16-24
Iisus Hristos Mantuitorul lumii ne cheama pe toti la Cina Sa cea mare. Ne cheama la ospatul credintei adevarate. Sa nu ne impotrivim nici unul, nici sa paraseasca cineva Biserica Ortodoxa, mama noastra care ne hraneste din invatatura dreptei credinte, si sa mearga la cina sectelor care se inmultesc mereu si insala pe multi.
Ne cheama Hristos la ospatul pocaintei, la masa mantuirii. Sa nu amanam pocainta, spovedania, rugaciunea, milostenia, Sfanta Impartasanie, grija pentru suflet, ca in ceasul in care nu gandim, Fiul Omului va veni!
Ne cheama Iisus Hristos la ospatul Sfintei Liturghii. In fiecare sarbatoare auzim toaca, clopotele bisericilor si preotii satelor care ne cheama la cina cea mare a Sfintei Liturghii. Oare de ce nu venim macar duminica si la marile Sarbatori cu totii la biserica?
De ce punem motive ca „ne-am cumparat tarine“, adica griji pamantesti, ca „ne-am cumparat cinci perechi de boi“, adica ne-am robit de patimi cele cinci simtiri, si ca „ne-am luat femeie“, adica ne-am dedat la betii si desfranari, mai ales duminica si de aceea nu putem veni la ospatul Sfintei Liturghii in sarbatori, sa ospatam impreuna cu Mantuitorul Hristos, cu Maica Domnului si cu toti sfintii din cer? Caci vedem la Sfanta Liturghie, duminica, mai mult batrani si vaduve, dar tinerii si copiii dumnevoastra unde sunt? De ce nu vin cat mai multi la slujbele bisericii, la Sfanta Liturghie? Hristos din cer se jertfeste pe Sfanta Masa, sfintii si ingerii din cer canta cu noi in biserica, Mantuitorul ospateaza cu noi si ne hraneste cu scumpul Sau Trup si Sange, iar cei mai multi dintre fiii Bisericii noastre stau acasa, se duc la betii, merg la petreceri imorale, la tot felul de pacate si ospateaza cu necredinciosii, cu betivii, cu sectantii si cu slugile intunericului?
Vai celor ce lipsesc duminica fara motiv binecuvantat de la biserica, de la cina cea mare a Sfintei Liturghii, ca cina mai mare ca jertfa liturgica si Sfanta Impartasanie si ca citirea sfintelor carti nu este alta pe pamant!
Ajunge o saptamana de lucru, de osteneala pentru trup. Sa participam o zi pe saptamana, duminica, in Biserica Domnului la Sfanta Liturghie. Destul ne ostenim pentru trup, sa ne ostenim acum si pentru suflet, ca in curand vom pleca la marea judecata sa dam socoteala de toate. Oare nu tocmai duminica se fac cele mai multe pacate, petreceri, nunti, betii, certuri si desfranari?
Sa lasam dar tot pacatul si sa ne pocaim de pacatele noastre. Cresteti-va copiii in frica Domnului, rugati-va mai mult si veniti la biserica, la cina cea mare a Mantuitorului Hristos. De vom face asa, si pe pamant vom fi fericiti si multumiti, si in cer cu ingerii, cu sfintii si cu Insusi Hristos vom cina in vecii vecilor.
„Pocaieste-te, omule, ca sa intampini pe Mirele sufletelor noastre, cu candela milosteniei si a toata fapta buna aprinsa, ca sa nu te gaseasca asemenea fecioarelor celor fara de minte, care au ramas afara de camara Mirelui Ceresc“.
O, fratii mei, daca ne-am trezi pana mai avem vreme sa auzim glasul acestei trambite, adica al mustrarii constiintei noastre si daca acest glas al lui Dumnezeu care ne cheama la pocainta si la parasirea pacatelor, nu l-am trece cu vederea, ce mare fericire am avea si in veacul de acum si in cel viitor!
Acest glas al lui Dumnezeu este constiinta noastra, este trambita cea tainica si sfanta care calatoreste cu noi in viata de aici, si pururea ne cheama din launtru spre a ne trezi si pocai. Constiinta este parasul care mereu ne paraste pe calea acestei vieti, si ne mustra cand gresim. Despre acest paras zice, intr-un anumit fel, Sfanta Evanghelie: „Impaca-te cu parasul tau pe cale, ca nu cumva parasul sa te dea judecatorului“.
Parintele Ilie Cleopa, din „Predici la duminici si sarbatori“